оnscrisul cuprinzвnd acceptarea, ar putea s?-l trimit? mult mai tвrziu, ori

s? nu-l trimit? deloc. De aceea, s-a propus ca acest sistem s? fie

completat, a?a оncвt momentul form?rii contractului s? fie considerat numai

cel оn care acceptantul a expediat acceptarea sa (de pild?, trimis

scrisoarea la po?t?, a expediat telegrama). Astfel amendat, sistemul propus

se nume?te sistemul expedierii accept?rii. Оmpotriva lui s-a ridicat оns?

obiec?ia c?, оn cadrul acestui sistem, acceptantul este оmpiedicat s?

revoce acceptarea expediat?, chiar dac? aceasta nu a ajuns la cuno?tin?a

ofertantului.

Sistemul recep?iunii. Potrivit acestui sistem, acceptarea este

considerat? irevocabil? numai din momentul оn care a ajuns la cuno?tin?a

ofertantului, drept urmare, numai la acel moment contractul se consider?

оncheiat.

Dar ?i cu privire la ajungerea accept?rii la cuno?tin?a ofertantului se

pot lua оn considerare dou? momente diferite, fie acela оn care ofertantul

i-a, efectiv, cuno?tin?? de acceptarea ofertei sale, fie acela оn care

acceptarea ajunge la ofertant chiar dac? (sau chiar cвnd) acesta nu a luat

cuno?tin?? despre acest lucru.

Sistemul informa?iunii. Potrivit acestui sistem, contractul se оncheie оn

momentul оn care ofertantul a luat efectiv cuno?tin?? de acceptare. Acest

sistem prezint? оns? inconvinientul c? оncheierea contractului se afl? la

discre?ia ofertantului care, de?i a primit оnscrisul cuprinzвnd acceptarea,

nu ia cuno?tin?? de ea; pe lвng? aceasta, uneori este greu s? se

stabileasc? momentul exact оn care ofertantul a cunoscut con?inutul

оnscrisului respectiv.

Din aceast? cauz?, sistemul a fost amendat оn sensul c?, оn virtutea lui

contractul se considera оncheiat din momentul оn care acceptarea a ajuns la

ofertant; din acest fapt se prezint? pвn? la dovada contrar?, c? ofertantul

a luat cuno?tin?? efectiv de acceptare. Proba contrar? pe care ar putea s-o

aduc? ofertantul const? оn a dovedi c?, f?r? nici o culp? din partea lui,

nu a luat cuno?tin?? de acceptare. Оn mod practic, aceast? prezum?ie duce

la solu?ia c? un contract este socotit оncheiat din momentul primirii

accept?rii, adic? potrivit sistemului recep?iunii.

La baza oric?rei solu?ii a acestei probleme se afl? inten?ia p?r?ilor,

cert? ori prezumat?. De aceea оn lipsa unei stipula?ii exprese, momentul

оncheierii contractului urmeaz? s? fie determinat prin interpretarea

voin?ei p?r?ilor. Astfel, sunt situa?ii оn care contractul se оncheie f?r?

nici o оndoial?, din chiar momentul accept?rii ofertei. Ca exemplu, оn

acest sens se poate cita cazul оn care ofertantul emite “comanda” de a i se

livra un produs (fapt din care se prezum? c? el a primit acceptarea

ofertei) ?i оn general, de cвte ori oferta poate fi acceptat? tacit. Оn

asemenea situa?ii, contractul este format din momentul cвnd a оnceput

executarea lui ?i deci, dup? acest moment, ofertantul, chiar dac? nu i s-a

adus la cuno?tin?? acceptarea, nu-?i poate retrage oferta.

Оn alte cazuri, dimpotriv?, contractul nu poate fi socotit ca fiind

оncheiat din momentul оn care ofertantul a luat cuno?tin?? de acceptare; de

pild?, atunci cвnd oferta a fost f?cut? cu indicarea unui termen, оn care

urmeaz? s? parvin? r?spunsul, precum ?i оn cazul оn care oferta a fost

f?cut?, оn acela?i timp mai multor persoane ?i cвnd contractul se consider?

оncheiat din momentul sosirii primei accept?ri.

Оn cazul оn care acceptarea ajunge la ofertant dup? expirarea termenului

expres sau tacit, prev?zut pentru acceptare, ea este totu?i eficient? ?i

deci contractul se оncheie, dar numai cu condi?ia ca ofertantul s?

оncuno?tin?eze pe acceptant c?, de?i tardiv?, acceptarea sa este luat? оn

considera?ie. Aceast? оncuno?tin?are este cerut? chiar ?i оn cazul оn care

tardivitatea ajungerii la ofertant nu-i poate fi imputat? acceptantului.

Оn cazul contractelor solemne, momentul оncheierii lor este data cвnd, pe

lвng? acordul p?r?ilor, au fost оndeplinite ?i condi?iile de form? cerute,

deoarece оn lipsa acestora contractul este nul.

Оn contractele unilaterale, propunerea este obligatorie de оndat? ce

ajunge la cuno?tin?a p?r?ii c?reia este f?cut?. Contractele reale se

consider? оncheiate оn momentul pred?rii lucrului respectiv ca urmare a

acordului p?r?ilor. Pвn? la acest moment, acordul p?r?ilor constituie numai

o promisiune de contractare.

Interesul practic al determin?rii momentului оncheierii contractului.

Cu privire la momentul оncheierii contractului se pot оnvedera

urm?toarele:

. Оn raport cu acest moment se va aprecia, dac? revocarea ofertei ori a

accept?rii a fost sau nu tardiv?;

. Moartea sau incapacitatea ofertantului ori a acceptantului оntвmplate

dup? оncheierea contractului, nu mai produc nici un efet; dac? s-au

produs mai оnainte, oricare dintre aceste fapte, оmpiedic? formarea

contractului;

. Existen?a viciilor de consim??mвnt se apreciaz? la momentul оncheierii

contractului;

. Conflictul legilor оn timp se rezolv? оn raport cu data оncheierii

contractului. Contractul este cвrmuit de legea оn vigoare la momentul

оncheierii lui;

. Momentul оncheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor

efectelor acestuia, dac? legea sau p?r?ile nu fixeaz? alt termen. Astfel,

оn contractele translative de drepturi reale, cum este vвnzarea,

transmiterea dreptului de proprietate asupra m?rfii opereaz? din momentul

оncheierii contractului ?i tot din acel moment riscurile pieirii fortuite

a lucrului sunt оn sarcina dobвnditorului. Drept urmare, dac? un lucru a

fost transmis mai multor persoane, f?r? ca preferin?a оntre aceste

persoane s? rezulte din оndeplinirea formelor unui sistem de publicitate

sau din luarea оn posesie a lucrului, va fi preferat cel care a оncheiat

primul contractul;

. Momentul оncheierii contractului constituie punctul de plecare a

diferitelor termene, precum acela privind prescrip?ia extinctiv?;

. Оn cazul unei oferte f?cute mai multor persoane ?i care a fost acceptat?

succesiv de mai mul?i destinatari, numai primul contract va fi considerat

valabil оncheiat;

. Momentul оncheierii contractului determin? ?i locul, forma acestuia, cu

toate consecin?ele ce decurg din aceasta cum ar fi de pild?, determinarea

instan?ei competente teritorial, s? solu?ioneze eventualele litigii

n?scute оn leg?tur? cu contractul respectiv.

Promisiunea de contract

Caracterizare.

Оncheierea unui contract poate fi precedat? de un acord prealabil оntre

p?r?i prin care acestea se oblig? s? оncheie, оn viitor, contractul

respectiv. Obiectul acordului prealabil оl formeaz? deci numai оncheierea

ulterioar? a contractului.

Beneficiarul acestei promisiuni are drept de a cere оncheierea contractului

оn?untrul unui anumit termen, iar promitentul este ?inut la o obliga?ie de

a face (adic? de a оncheia contractul, la cererea celeilalte p?r?i).

Pentru ca promisiunea de contract s? fie valabil?, trebuie s?

оndeplineasc?, оn momentul оncheierii ei, toate condi?iile generale de

validitate ale unui contract ?i s? cuprind? toate elementele esen?iale ale

viitorului contract, a?a оncвt, prin simpla exercitare a dreptului s?u, de

c?tre beneficiar, contractul propriu-zis s? fie оncheiat.

Оn momentul оncheierii promisiunii de contract, promitentul trebuie s? aib?

capacitatea necesar? pentru a se obliga prin contract a c?rei оncheiere

ulterioar? o trimite.

Beneficiarul promisiunii trebuie s? fie capabil оn momentul realiz?rii

promisiunii, deoarece numai atunci el se oblig?.

Caracterul licit al cauzei ?i al obiectului trebuie, de asemenea, apreciat

la momentul realiz?rii promisiunii.

Promisiunea de contract d? na?tere numai la un drept de crean??, chiar dac?

prin contractul, оn vederea c?ruia s-a f?cut promisiunea, s-ar constitui

ori s-ar transmite un drept real; constituirea ori transmiterea unui drept

real nu se poate realiza decвt оn momentul perfect?rii contractului propriu-

zis prin realizarea promisiunii. Pвn? atunci nu exist? decвt un drept de

crean??.

Utilizarea practic? a promisiunii de vвnzare se оnvedereaz? prin interesul

pe care l-ar avea p?r?ile la un moment dat, de a nu оncheia, de оndat?

contractul (de pild? fiindc? nu au autoriza?iile necesare), ci de a-?i

rezerva aceast? posibilitate pentru mai tвrziu.

Uneori promisiunea de contract are un caracter sinalagmatic sau bilateral,

оn sensul c? ambele p?r?i se oblig? de a оncheia оn viitor, un contract (de

pild?, оncheierea unui contract pentru vвnzarea unui mobil, care nu se

poate face decвt cu autoriza?ia prealabil? a autorit??ii respective ?i

оntocmirea unui act autentic). Acordul p?r?ilor de a vinde (?i respectiv de

a cump?ra) un asemenea imobil, acord constatat printr-un оnscris sub

semn?tur? privat?, are valoarea unei promisiuni bilaterale de vвnzare. Iar

dac? totu?i contractul de vвnzare nu se va оncheia, din vina uneia dintre

p?r?i (care ar refuza s? cear? autoriza?ia, ori s? se оnf??i?eze, la

оntocmirea actului notarial) cealalt? parte poate cere poate cere

desp?gubirea pentru prejudiciul cauzat, ca la orice obliga?ie de a face,

c?reia nu i s-a dat curs.

Alteori promisiunea de contract se prezint? sub forma stipul?rii unui drept

de preferin??, оn virtutea c?ruia promitentul se oblig? ca оn cazul оn care

va vinde lucrul respectiv, s? prefere la pre? egal, pe beneficiarul

promisiunii de contract condi?ionat?, adic? sub condi?ie prostetativ?

simpl?.

Compara?ia оntre oferta de a contracta ?i promisiunea de contract.

Оntrucвt, atвt оn cazul promisiunii de contract, cвt ?i оn cazul ofertei de

a contracta este vorba de o obliga?ie asumat? cu privire la оncheierea, оn

viitor, a unui contract, o precizarea a deosebirilor dintre aceste dou?

institu?ii juridice se impune.

Oferta este un act juridic unilateral ?i о?i p?streaz? acest caracter pвn?

la acceptarea ei de c?tre destinatar, pe cвnd promisiunea de contract –

chiar cвnd are caracterul unilateral – constituie un acord de voin??, deci

un act juridic bilateral sau un adev?rat contract, la baza c?ruia se afl? o

ofert? ?i o acceptare. Din aceast? cauz? oferta poate fi revocat?, cвt timp

nu a fost acceptat?, adic? atвt timp cвt se prezint? ca ofert?, оn timp ce

promisiunea de contract se stinge numai prin expirarea termenului stipulat,

sau prin pierirea lucrului, obiect al contractului promis, devenind caduc?.

Оn afar? de aceste situa?ii, promisiunea de contract continu? deci s?

oblige, chiar dac? promitentul a devenit оntre timp incapabil, ?i ea este

transmisibil? prin moarte (trece la mo?tenitori) fie activ fie pasiv – ca

orice obliga?ie contractual? – cu excep?ia cazului оn care a fost

stipulat?.

Оn sfвr?it, numai beneficiarul unei promisiuni de contract are dreptul de a

lua m?suri conservatorii cu privire la dreptul n?scut оn favoarea sa.

CONCLUZII

Din cele men?ionate оn aceast? lucrare rezult? c? ansamblul rela?iilor

sociale este guvernat de raporturi juridice, care sub vegherea strict? a

legii armonizeaz? ?i garanteaz? perpetuarea acestora ?i totodat?

eficacitatea.

A?adar, prin act juridic civil se оn?elege manifestarea de voin?? f?cut? cu

inten?ia de a produce efecte juridice adic? de a na?te, modifica, transmite

sau stinge un raport juridic civil concret.

Din aceast? defini?ie rezult? c? actul juridic prezint? urm?toarele

elemente caracteristice:

Actul juridic este оnainte de toate, o manifestare de voin?? a unei sau mai

multor persoane fizice sau juridice;

Manifestarea de voin?? este f?cut? cu inten?ia de a produce efecte juridice

respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice

civile concrete.

Datorit? regimului juridic diferit pe care оl au diferite categorii de acte

juridice civile, atвt оn literatura de specialitate, cвt ?i оn practica

judec?toreasc? s-a considerat necesar ?i util s? se fac? clasificarea

actelor juridice civile.

La baza clasific?rilor actelor juridice stau criterii variate cum ar fi

num?rul p?r?ilor оntre care se оncheie actul, con?inutul, cauza, forma,

modul de executare, efectele actelor etc.

Acte juridice unilaterale, bilaterale ?i multilaterale.

Acte juridice cu titlu gratuit ?i acte juridice cu titlu oneros

Оn func?ie de modul lor de оncheiere, actele juridice civile se clasific?

оn acte consensuale, solemne, formale ?i reale.

Оn func?ie de momentul оn care urmeaz? s?-?i produc? efectele, actele

juridice se оmpart оn acte оntre vii ?i acte pentru cauz? de moarte.

Acte constitutive, translative ?i declarative

Dup? importan?a lor actele juridice civile se оmpart оn acte de

conservare, de administrare ?i de dispozi?ie

Clasificarea actelor juridice civile оn acte patrimoniale ?i acte

nepatrimoniale se face оn func?ie de con?inutul lor

Dup? cum au sau nu leg?tur? cu modalit??ile actului juridic civil (termen,

condi?ie, sarcin?) distingem acte pure ?i simple ?i acte afectate de

modalit??i.

Actele juridice principale ?i actele juridice accesorii

Оn func?ie de modul cum pot fi оncheiate, actele juridice civile se оmpart

оn acte strict personale ?i acte оncheiate prin reprezentare.

Dup? reglementarea ?i denumirea lor legal?, actele juridice civile se

clasific? оn acte numite (tipice) ?i acte nenumite (atipice)

Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se оmpart оn acte cu

executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?.

Оn func?ie de rolul voin?ei p?r?ilor оn stabilirea con?inutului actului

juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie.

Dup? reglement?rile de baz? pe care ni le ofer? doctrina juridic?,

condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt:

Capacitatea de a contracta;

Consim??mвntul valabil al p?r?ii care se oblig?;

Un obiect determinat;

O cauz? licit?.

Condi?iile de validitate ale actului juridic civil se clasific? dup? mai

multe criterii. Astfel, оn func?ie de aspectele la care se refer? deosebim

condi?ii de fond ?i condi?ii de form?. Condi?iile de fond sunt cele care

privesc con?inutul actului juridic, iar cele de form? privesc forma de

exteriorizare a voin?ei, adic? forma pe care o оmbrac? acest con?inut.

Оn func?ie de obligativitatea lor, condi?iile actului juridic civil se

оmpart оn esen?iale ?i neesen?iale. Condi?iile esen?iale sunt acele

condi?ii care trebuie оndeplinite оn mod obligatoriu, pentru оns??i

validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale pot fi sau

nu prezente оn structura actului juridic civil, f?r? consecin?e asupra

valabilit??ii acestuia.

Capacitatea de a оncheia acte juridice civile este una din condi?iile de

fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic.

Prin capacitate de a оncheia acte juridice civile se оn?elege aptitudinea

subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi ?i obliga?ii

civile, prin оncheierea de acte de drept civil.

Pentru a fi valabil consim??mвntul trebuie s? оndeplineasc?, cumulativ,

urm?toarele cerin?e:

hot?rвrea de a оncheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?.

consim??mвntul trebuie s? provin? de la o persoan? care are discern?mвnt.

consim??mвntul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte

juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic.

Consim??mвntul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mвnt.

Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s?

оndeplineasc? urm?toarele condi?ii:

obiectul actului juridic civil trebuie s? existe.

obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle оn circuitul civil;

obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau determinabil;

obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil;

Obiectul actului juridic civil trebuie s? fiei licit ?i corespunz?tor

regulilor de moral?;

Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al celui ce

se oblig?;

Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. Оn actele juridice

constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se oblig?

s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat.

Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? оndeplineasc?, cumulativ urm?toarele

condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?.

Se disting trei condi?ii de form? ?i anume:

forma cerut? ad validatem, adic? pentru оns??i validitatea actului juridic

civil;

forma cerut? ad probationem, adic? pentru a se face dovada actului juridic

civil;

forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil.

Nulitatea este o sanc?iune civil?, care intervine cвnd se оnfrвnge o

dispozi?ie legal?, cu ocazia оncheierii unui act juridic. nulitatea

urm?re?te atвt o func?ie preventiv?, cвt ?i una sanc?ionatorie.

Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, оn raport de mai

multe criterii, astfel:

1. Оn raport de natura interesului ocrotit de lege ?i de regimul ei

juridic, nulitatea este de dou? feluri: nulitate absolut? ?i nulitate

relativ?;

2. Оn raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge оntre nulitate de

drept ?i nulitate judiciar?.

Оn doctrin? sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic

urm?toarele:

Оnc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare la capacitatea de a оncheia

actul juridic;

Lipsa unui element esen?ial, structural, al actului juridic

(consim??mвntul, obiectul, cauza);

Vicierea consim??mвntului exprimat оn actul juridic;

Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;

Ilicitatea sau imoralitatea cauzei;

Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice ?i

bunurilor moravuri;

Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne;

Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru unele acte

juridice;

Frauda legii.

De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la

nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic.

Efectul nulit??ii rezid? оn desfiin?area actului juridic din momentul

оncheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept

оnc?lcate.

Actul juridic nul poate produce efecte оn viitor, iar efectele produse оn

trecut se desfiin?eaz? retroactiv. A?adar nulitatea opereaz? nu numai

pentru viitor, ci ?i pentru trecut. Retroactivitatea este consecin?a

fireasc? a nulit??ii actului juridic.

-----------------------

[1] A. Iona?cu Op cit. p 76; I. Dogaru Op cit p 137; T. Pop op cit. p 119;

Gh. Beleiu, op cit. p 118

[2] G. Boroi, Op. cit, p 92

[3] D. Alexandrenco, Principiile dreptului civil romвn , vol II Bucure?ti,

1926, p 11;

G. Boroi, Op. cit, p. 101; T. Pop, Op. cit, p.128

[4] D. Cosma, Op. cit., p. 113

[5] Tr. Iona?cu, Tratat de drept civil, vol I, Editura Academiei Bucure?ti,

1967, p.251

[6] Gh. Beleiu, Op.cit., p. 128, P.M. Cosmovici, Op.cit, p.101

[7] T. Dogaru, Op. cit., p.172)

[8] I. Urs, S. Angheni, Drept civil, vol I, Editura Oscar Print, Bucure?ti,

1997, p. 113

[9] D. Cosma, Op. cit., p. 117

[10] A. Iona?cu, Op. cit., p. 83; I.R. Urs, A. Angheni, Op.cit, p. 118

[11] P.C. Vlahidde Op. cit., p. 61

[12] A. Iona?cu, Op cit.,p. 87; D.Cosma Op. cit., p.175; St. Rauschi,

Op.cit., p.91; Gh. Beleiu, Op cit., p.120; I. Dogaru Op. cit., p. 166

[13] D. Cosma, Op. cit., p. 213

[14] I. Dogaru, Op. cit., p. 174

[15] Tr. Iona?cu, Curs de dreept civil. Teoria general? a obliga?iilor,

1949-1950, p. 59

[16] Gh. Beleiu, Op. cit., p. 149

[17] St. Rauschi, Op. cit., p. 98; P.M. Cosmovici, Op. cit., p.120

[18] Gh. Beleiu, Op. cit., p. 152

[19] I. Dogaru, Op. cit., p. 190

[20] T. Pop, Op. cit, p.

[21] T. Pop, Drept civil romвn, Bucure?ti 1993, p. 183

[22] T. Pop, Op. cit, p. 183

[23] T. Pop, Op. cit.,p. 194

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9