fi nevoie pentru aceasta de a se manifesta în anumite forme.
Prin urmare, în principiu, actele juridice sunt consensuale în în?elesul
c? ele se încheie valabil prin simpla manifestare de voin?? a celor de la
care eman?.
No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de form? ale actelor juridice
civile.
Prin form? a actului juridic civil se în?elege modalitatea de
exteriorizare a manifest?rii de voin?? f?cut cu inten?ia de a crea,
modifica sau a stinge un raport juridic concret.[16] Cu alte cuvinte ?i
într-o formulare mai sintetic?, forma actului juridic civil reprezint?
modul de exteriorizare a manifest?rii de voin??.
Ca o derogare de la principiul consensualismului actelor juridice civile,
în func?ie de consecin?ele juridice ale nerespect?rii formei se disting
trei condi?ii de form? ?i anume:
a) forma cerut? ad validatem, adic? pentru îns??i validitatea actului
juridic civil;
b) forma cerut? ad probationem, adic? pentru a se face dovada actului
juridic civil;
c) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic
civil.
Forma cerut? de validitate a actului juridic civil. Actele juridice
pentru validitatea c?rora se cer îndeplinirea sub sanc?iunea nulit??ii
absolute, anumite condi?ii de form? se numesc acte formale sau solemne. La
actele formale sau solemne, forma constituie o condi?ie de validitate.
Forma ca o condi?ie de validitate a actului juridic civil const? în
necesitatea îndeplinirii formalit??ii prestabilite de lege ori de p?r?i
privind exteriorizarea voin?ei cu ocazia încheierii actului juridic.
Ra?iunea formei ca o condi?ie esen?ial? de validitate a actului juridic
civil este determinat?, în primul rând, de nevoia asigur?rii deplinei
libert??i ?i certitudini manifest?rii consim??mântului în al doilea rând,
de a aten?iona p?r?ile cu privire la importan?a deosebit? pe care o au
actele ce necesit? încheierea lor într-o anumit? form? ?i, în al treilea
rând, de a asigura un control din partea statului cu privire la respectarea
condi?iilor de validitate a unor acte juridice civile care dep??esc prin
con?inutul lor interesele strict personale ale p?r?ilor.
Forma cerut? pentru validitatea actului juridic civil se caracterizeaz?
printr-o serie de tr?s?turi specifice ce ?in de esen?a formei ?i anume:
este un element constitutiv al actului juridic, lipsa formei fiind
sanc?ionat? cu nulitate absolut? a actului; presupune manifestarea expres?
de voin??, ceea ce exclude manifestarea tacit? a voin?ei p?r?ilor ?i este ,
în principiu, exclusiv?, în sensul c?, de regul?, actul se încheie în form?
autentic?, ?i nu permite p?r?ilor posibilitatea unei op?iuni, cu excep?ia
testamentului.[17]
Forma ad validatem trebuie s? cuprind? întregul con?inut al actului
juridic, nefiind admis? trimiterea la o surs? exterioar? prin care s? se
determine con?inutul actului juridic civil. De asemenea, actele juridice
aflate în raport de interdependen?? cu actele formale sau solemne, chiar
dac? ele privite separat nu trebuie s? îndeplineasc? aceast? condi?ie,
trebuie totu?i s? fie acte formale sau solemne cum ar fi, spre exemplu,
mandatul pentru încheierea unui act formal trebuie s? îmbrace forma
autentic?. Tot astfel, actul juridic care determin? ineficacitatea unui act
formal sau solemn trebuie s? fie ?i el formal sau solemn.
Sunt acte formale: dona?ia, acceptarea succesiunii sub beneficiu de
inventar, ipoteca, contractul de societate comercial?.
c) forma-condi?ie de proba?iune a actului juridic civil. Forma cerut?
actului juridic pentru a fi folosit ca mijloc de prob? const? în cerin?a
întocmirii în scris a actului juridic civil, f?r? ca lipsa acestei forme
s? afecteze validitatea actului juridic. Forma cerut? ca o condi?ie de
proba?iune a actului juridic, de?i nu are nici o influen?? asupra
validit??ii acestuia, totu?i ea are un caracter obligatoriu, deoarece, în
principiu, este inadmisibil dovedirea actului juridic civil cu un alt
mijloc de prob?.
Forma ad probationem a fost considerat? în literatura de specialitate ca
reprezentând, fie o excep?ie de la principiul consensualismului, deoarece
manifestarea de voin?? trebuie f?cut? în form? scris?,[18] fie ca o
limitare adus? aceluia?i principiu, în sensul c? nedovedirea raportului
juridic n?scut din actul juridic are drept consecin?? îns??i ineficacitatea
acestui raport juridic[19]
d) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil
Aceast? form? se refer? la formalit??ile prev?zute de lege pentru a face
actul juridic civil opozabil ?i persoanelor care nu au participat la
încheierea lui. Formalit??ile prev?zute de lege se refer?, în primul rând,
la publicitatea actului juridic civil prin care se constituie sau se
transmit drepturi reale care, fiind drepturi absolute sunt opozabile erga
omnes.
Forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil
este obligatorie. Nerespectarea acestei cerin?e de form? nu va fi
sanc?ionat? cu nulitate absolut? sau imposibilitatea dovedirii actului
juridic civil prin alte mijloace de prob?, ci cu inopozabilitatea actului
fa?? de ter?ele persoane, adic? cu posibilitatea acestora din urm? persoane
de a ignora actele juridice ce li se opune de p?r?ile care l-au încheiat.
Actul încheiat este valabil ?i va produce efecte între p?r?i, îns? el nu
este opozabil ter?elor persoane fa?? de care actul este ineficace.
Nulitatea actului juridic civil
Defini?ie ?i func?iile nulit??ii
În lipsa unei defini?ii a nulit??ii actelor juridice în codul civil,
literatura de specialitate abund? în defini?ii, care, îns?, au un numitor
comun ?i anume acela c? nulitatea este o sanc?iune civil?, care intervine
când se înfrânge o dispozi?ie legal?, cu ocazia încheierii unui act
juridic.
Nulitatea este acea sanc?iune civil? care intervine dup? înc?lcarea
normei de drept, lipsind actul juridic de efectele urm?rite la încheierea
lui.[20]
Analizând finalitatea nulit??ii ca institu?ie de drept civil, în
opinia domnului profesor T. Pop aceast? institu?ie urm?re?te atât un rol
preventiv, cât ?i unul represiv.
Prin urmare, nulitatea urm?re?te atât o func?ie preventiv?, cât ?i una
sanc?ionatorie.
Func?ia preventiv? a nulit??ii const? în amenin?area cu distrugerea
efectelor actului juridic, dac? acesta se încheie cu nesocotirea
dispozi?iilor normative privind condi?iile sale de validitate.
Într-adev?r, nulitatea actelor juridice prezint? neajunsul c?
nimice?te aparen?a creat? prin acest act, împrejurare ce poate produce
prejudicii atât p?r?ilor, cât ?i ter?ilor. De aceea, este preferabil s? se
verifice în prealabil condi?iile de validitate ale actului juridic, pentru
a preveni nimicirea efectelor lui, dup? ce s-a încheiat. O asemenea
verificare prealabil? a fost instituit? de legiuitor, doar pentru actele
solemne, îns? ea lipse?te pentru restul actelor juridice. Pentru marea
majoritate a actelor juridice pentru care nu se cere forma solemn?, p?r?ile
au tot interesul pentru a preîntâmpina distrugerea efectelor actului
juridic, s? observe prevederile legii civile înainte de încheierea lui ?i
s? se conformeze lor.
Func?ia sanc?ionatorie intervine dup? încheierea actului juridic,
având drept scop fie înl?turarea efectelor contrare legii, pe care le
con?ine acest act, fie încheierea actului în totalitate, dac? nu este
posibil? men?inerea lui prin îndep?rtarea clauzelor stipulate în dispre?ul
unor dispozi?ii imperative ale legii.
De re?inut c? nu trebuie confundat? nulitatea actului juridic cu
ineficien?a probatorie a înscrisului constatator.
Se ?tie din materia dreptului probator c? pentru dovedirea unor acte
juridice legea cere întocmirea unui înscris. Acest înscris, pentru a
constitui instrument probator trebuie s? îndeplineasc? anumite condi?ii
prev?zute de lege. Nerespectarea acestor condi?ii atrage ineficien?a
înscrisului doveditor, ceea ce înseamn? c? înscrisul este lipsit de
efectele sale în materie de prob? dar nu afecteaz? validitatea opera?iilor
juridice, care poate fi dovedit?, eventual, prin alte mijloace de prob?.
Dac? înscrisul reprezint? o condi?ie pentru validitatea chiar a opera?iilor
juridice (caz actelor juridice solemne), nulitatea înscrisului atrage ?i
nulitatea actului juridic.
Evolu?ia concep?iei cu privire la nulitatea actului juridic
În dreptul roman, concep?ia asupra nulit??ii era cristalizat? în dou?
adagii: qui contra legem agit nihil agit precum ?i quod nullum est nullum
producit efectum. De aici rezult? c? nulitatea era total? ?i iremediabil?
sau, altfel spus, actul juridic era nimicit în totalitate, neexistând
posibilitatea men?inerii lui par?iale cu înl?turarea clauzelor prin care s-
a înc?lcat legea.
În concep?ia clasic?, care se afla înc? sub influen?a dreptului roman,
nulitatea era asimilat? cu ineficacitatea actului juridic, în totalitatea
sa, fiind tratat ca o stare organic? a acestuia, deoarece s-a încheiat cu
nesocotirea dispozi?iilor legale. Nulitatea avea ca efect desfiin?area
actului juridic în întregime ?i ca o consecin??, nimicirea tuturor
efectelor sale. Deci nulitatea era total? ?i iremediabil?, ca ?i în dreptul
roman.
În concep?ia modern? s-a formulat teoria propor?ionalit??ii efectelor
nulit??ii în raport cu cauzele care au determinat-o, urm?rile nulit??ii
trebuind s? se m?rgineasc? numai la cele efecte care contravin legii,
celelalte efecte ale actului men?inându-se. În aceast? concep?ie, nulitatea
este în principiu par?ial? ?i remediabil?. Finalitatea nulit??ii în aceast?
concep?ie este ap?rarea actului juridic prin men?iunea lui, dup? ce s-au
înl?turat efectele care contravin legii.
Concep?ia dreptului român contemporan asupra nulit??ii actului juridic
este aceea a unei nulit??i în principiu par?iale ?i remediabile, nulitatea
actului juridic având menirea de a suprima numai efectele care contravin
dispozi?iilor legale înc?lcate la încheierea actului, l?sându-se neatinse
celelalte efecte.
În aceast? concep?ie nulitatea total? intervine numai atunci când
clauzele care contravin legii au constituit cauza principal? ?i
determinant? a încheierii actului juridic.
Clasificare nulit??ii actelor juridice
Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, în raport de
mai multe criterii, astfel:
1. În raport de natura interesului ocrotit de lege ?i de regimul ei
juridic, nulitatea este de dou? feluri: nulitate absolut? ?i nulitate
relativ?.
Nulitatea absolut? este sanc?iunea ce intervine în caz de
nerespectare, cu ocazia încheierii unui act juridic, a unei norme de drept
care ocrote?te un interes general, public.[21]
Nulitatea relativ? este sanc?iunea ce intervine în cazul de
nerespectare, cu ocazia încheierii unui act juridic, a unei norme de drept
care ocrote?te un interes particular, privat.[22]
Îndoctrin? ?i în jurispruden?? se folose?te pentru nulitatea absolut?
expresiile “nul de drept” sau “nul”, ori “nul de plin drept” sau “actul va
fi nul”, iar pentru nulitatea relativ? expresiile “actul este anulabil” sau
“actul poate fi anulat”.
În raport de întinderea efectelor, nulitatea poate fi total? sau
par?ial?.
Nulitatea total? este aceea care desfiin?eaz? actul juridic în
întregime.
Nulitatea par?ial? este aceea care desfiin?eaz? numai unele efecte ale
actului juridic acesta r?mânând în fiin?? ?i producându-?i celelalte
efecte.
În dreptul civil român, nulitatea par?ial? reprezint? regula, iar
nulitatea total? excep?ia, aceasta însemnând c? nulitatea unei clauze a
actului juridic nu atrage ineficacitatea întregului act, ea m?rginindu-se
numai la acea clauz?.
Nulitatea total? va interveni ori de câte ori clauza (sau clauzele)
care contravine legii a constituit cauza impulsiv? ?i determinant? a
încheierii actului juridic (exemplu bunurile so?ilor ?i înstr?inarea lor).
În raport de existen?a ori inexisten?a unei norme care s? edicteze
expres sanc?iunea, nulitatea este de dou? feluri: expres? sau virtual?.
Nulitatea expres? (textual?, explicit?) este aceea care este prev?zut?
anume într-o dispozi?ie legal?.
Nulitatea virtual? (implicit?, tacit?) este aceea care, f?r? a fi
prev?zut? expres de lege, rezult? în mod neîndoelnic din felul de
exprimare a normei legale sau din scopul acesteia.
Exemplu art ….. declar?: “bunurile dobândite în timpul c?s?toriei, de
oricare dintre so?i, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale
so?ilor. Orice conven?ie contrar? este nul?”.
Pe de alt? parte, din modul de redactare sau din scopul anumitor
prevederi legale rezult? c? înc?lcarea acestora atrage nulitatea actului
juridic, de?i aceste prevederi nu con?in expres sanc?iunea nulit??ii.
Suntem în prezen?a unei nulit??i virtuale.
Drept exemplu constituie prevederile art. 575 din C. civ. Care
declar?: “Testamentul trebuie s? fie întocmit în form? scris?, cu indicarea
locului ?i datei întocmirii lui, s? fie semnat cu mâna proprie a
testatorului ?i autentificat pe cale notarial?”. La fel art. 240 prevede c?
contractul de vânzare cump?rare a casei de locuit trebuie s? fie încheiat
în form? scris?, autentificat notarial ?i înregistrat la birourile de
inventariere tehnic?.
Exemple din cc cu privire la formele testamentului, dona?iuni
În raport de caracterul condi?iilor de validitate nerespectat?
nulitatea este de dou? feluri: de fond ?i de form?.
Nulitatea de fond este acea sanc?iune a actului juridic încheiat cu
nerespectarea condi?iilor esen?iale de validitate ale acestuia ?i anume:
capacitatea de a contracta, consim??mântul valabil al p?r?ii ce se oblig?,
un obiect determinat ?i o cauz? licit?.
Cu p?rere de r?u legisla?ia civil? a Republicii Moldova nu prevede
expres condi?iile de valabilitate ale conven?iilor, acestea fiind stabilite
de c?tre doctrin?.
Nulitatea de form? este acea sanc?iune a actului juridic încheiat cu
nerespectarea formei cerute de lege ad validatem.
Aceast? clasificare prezint? interes redus, deoarece efectul juridic
ale nulit??ilor de fond ?i de form? sunt acelea?i.
2. În raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge între nulitate de
drept ?i nulitate judiciar?.
Nulitatea de drept este aceea care opereaz? în puterea legii,
independent de interven?ia instan?ei judec?tore?ti.
Nulitatea judiciar? este aceea pronun?at? de instan?a judec?toreasc?,
care lipse?te de efecte actul juridic civil.
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
|