atunci când mijloacele viclene provin de la reprezentantul celeilalte
p?r?i.
Când eroarea provocat? de dol a fost elementul hot?râtor care a
determinat consim??mântul, dolul se nume?te principal ?i conduce la
nulitatea relativ? a actului.
Când, dimpotriv?, eroarea provocat? de dol nu a fost elementul hot?râtor
al consim??mântului, dolul se nume?te incidental ?i poate conduce numai la
ob?inerea de desp?gubiri (de exemplu se poate cere o reducere de pre?, dac?
s-a cump?rat prea scump din cauza dolului).
Pentru a putea conduce la nulitatea actului, dolul trebuie dovedit, c?ci
dolul nu se presupune. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi dovedit prin
orice mijloace de prob?.
De?i dolul nu este decât o eroare provocat?, el prezint? totu?i o
utilitate proprie, c?ci – spre deosebire de eroare propriu-zis? – dolul
viciaz? consim??mântul ?i atunci când poart? asupra altor elemente decât
calit??ile substan?iale ale obiectului sau identitatea ori însu?irile
speciale ale persoanei cocontractantului, în acele contracte în care
considera?ia persoanei este determinant?. Apoi, dolul este mult mai u?or de
dovedit decât eroarea, c?ci pe când la dol obiectul probei îl constituie
elementele de fapt (mijloacele viclene exteriorizate) u?or de dovedit,
dimpotriv?, la eroare obiectul probei este un element psihologic (falsa
reprezentare a realit??ii) mai greu de dovedit.
Violen?a. Violen?a este amenin?area unei persoane cu un r?u, în a?a fel
încât îi insufl? acesteia o temere care o determin? s? încheie un act
juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
Violen?a sau constrângerea poate fi de dou? feluri: fizic? ?i psihic?
(moral?). Violen?a fizic? exist? atunci când amenin?area cu un r?u prive?te
integritatea fizic? a persoanei ori a bunurilor sale. Violen?a psihic?
(moral?) se refer? ?a amenin?area cu un r?u a cinstei, a onoarei, a
reputa?iei persoanei etc.
Sub aspectul structurii sale, violen?a presupune dou? elemente, ?i anume:
a) Amenin?area cu un r?u (element obiectiv) care poate fi de natur? fizic?
(omor, lovituri) de natur? patrimonial? (distrugerea unor bunuri, sistarea
unor pl??i etc.) sau de natur? moral? (amenin?area de atingere a onoarei,
amenin?area de p?r?sire etc.)
b) Insuflarea unei astfel de temeri (element subiectiv) care s? constrâng?
victima violen?ei s? încheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi
încheiat. Temerea provocat? de amenin?are se va aprecia în func?ie de
criteriile subiective, vârst?, sex, vigoare, experien?a vie?ii etc.
Ceea ce viciaz? consim??mântul este mai degrab?, teama insuflat? de
violen??, decât îns??i violen?a, care r?mâne faptul exterior ce provoac?
temerea. Starea psihologic? de team? în care o persoan? se transpune sub
influen?a violen?ei d? na?tere motivului (evitarea r?ului) care o determin?
s? încheie actul, motiv determinant care n-ar fi existat dac? voin?a sa ar
fi fost liber?.
Pentru ca violen?a s? vicieze consim??mântul ?i s? poat? conduce la
anularea actului se cere ca amenin?area s? fie injust? (nelegitim?). Dac?
amenin?area se refer? la un r?u în a c?rui producere nu se vede nimic
ilicit sau la o fapt? pe care cel care amenin?a era îndrept??it s? o
s?vâr?easc?, o asemenea amenin?are nu poate justifica atacarea actului
s?vâr?it sub imperiul amenin??rii cu nulitatea.
De asemenea, pentru a vicia consim??mântul, violen?a nu trebuie s? fie
numai injust? ci, trebuie s? fie determinant?, hot?râtoare pentru victima
violen?ei de a încheia actul juridic. Aprecierea caracterului determinant
al temerii produse de violen??, se face dup? criterii subiective privind
victima violen?ei cum ar fi, vârsta, gradul de cultur? la acesteia, locul
unde s-a exercitat violen?a.
Spre deosebire de dol, nu se cere ca violen?a s? provin? de la cel?lalt
cocontractant.
În literatura de specialitate se apreciaz? c? violen?a viciaz?
consim??mântul nu numai când, violen?a provine de la persoane, ci ?i atunci
când temerea este insuflat? de împrejur?rile exterioare, obiective ce
constituie starea de necesitate.[12]
Actele juridice încheiate sub imperiul violen?ei vor fi sanc?ionate cu
nulitatea relativ?.
Leziunea. Prin leziune se în?elege paguba material? pe care o sufer? una
din p?r?ile contractante din cauza dispropor?iei de valoare dintre cele
dou? presta?ii, existente, în chiar momentul încheierii contractului.
Elementele leziunii difer? în func?ie de concep?ia ce a stat la baza
reglement?rii ei. Astfel, potrivit concep?iei subiective, leziunea implic?
structural dou? elemente ?i anume dispropor?ia de valoare între
contrapresta?ii ?i existen?a unei st?ri de nevoie în care se afl? una din
p?r?ile contractante de care profit? cealalt? parte.
În concep?ia obiectiv? leziunea se rezum? la un singur element ?i anume
la paguba ce rezult? din dispropor?ia de valoare dintre cele dou?
presta?ii.
Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune se cer întrunite,
cumulativ, urm?toarele condi?ii: leziunea s? fie consecin?? direct? ?i
nemijlocit? a încheierii actului juridic respectiv; leziunea s? existe în
raport cu momentul încheierii actului ?i dispropor?ia de valoare între
presta?ii s? fie v?dit?.
Pot fi anulate pentru leziune numai actele juridice civile ce
îndeplinesc, cumulativ, urm?toarele condi?ii: sunt acte juridice civile de
administrare, cu titlu oneros; sunt acte juridice comutative ?i sunt
încheiate de minorii cu capacitate de exerci?iu restrâns? f?r?
încuviin?area p?rin?ilor sau tutorelui, acte p?gubitoare pentru minor.
Cauza actului juridic civil
No?iunea cauzei actului juridic civil
Cauza este o condi?ie esen?ial? de validitate a actelor juridice civile.
Cauza constituie al?turi de consim??mânt cel de al doilea element al
voin?ei juridice.
Prin cauz? se în?elege scopul concret în vederea c?ruia se încheie un act
juridic. Privit din punct de vedere juridic, cauza precede efectele actului
juridic civil, ea fiind prefigurarea mental? a scopului urm?rit ce se
realizeaz? înainte ?i în vederea încheierii actului juridic civil. Tocmai
în vederea realiz?rii acestui scop p?r?ile încheie actul juridic.
Cauza este un element specific fiec?rei manifest?ri de voin?? în parte.
Aceasta înseamn? c? la contracte care sunt rezultatul manifest?rii de
voin?? a dou? sau mai multe p?r?i, obliga?ia fiec?rei p?r?i are o cauz?
proprie, f?r? a exista o cauz? comun? a contractului. Ea exist? nu numai la
contracte, dar ?i la actele de voin?? unilateral?.
Elementele cauzei
Cauza cuprinde dou? elemente ?i anume: scopul imediat al consim??mântului
care const? în reprezentarea sau considerarea, în contractul bilaterale
oneroase a contrapresta?iei celeilalte p?r?i, în contractele reale,
remiterea bunului, iar în actele juridice gratuite, inten?ia de
liberalitate. Acest prim element al cauzei este abstract, obiectiv ?i
invariabil acela?i, în aceea?i categorie de acte juridice. Scopul imediat
al consim??mântului constituie cel de al doilea element al cauzei, el
reprezentând mobilul principal ce a determinat încheierea actului juridic.
Scopul imediat este elementul concret, subiectiv ?i variabil de la un act
juridic la altul. A?a, spre exemplu, în contractele de vânzare-cump?rare
scopul imediat este, pentru to?i cump?r?torii dobândirea dreptului de
proprietate asupra bunului cump?rat, f?r? nici o deosebire de la un
contract la altul, iar scopul imediat difer? de la contract la contract, în
func?ie de destina?ia concret? în vederea c?reia, lucrul a fost cump?rat.
Aceast? concep?ie care include printre elemente cauza ?i scopul imediat,
elementul concret, subiectiv ?i variabil.
Condi?iile de validitate ale cauzei
Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ
urm?toarele condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?.
În actele juridice civile cauza lipse?te atunci când una din p?r?i nu are
discern?mânt fiindc? formarea voin?ei juridice cu cele dou? elemente ale
sale – consim??mântul ?i cauza – presupune existen?a discern?mântului. În
acest caz lipsa cauzei va atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului
juridic, deoarece aceasta este sanc?iunea lipsei consim??mântului.
Cauza este inexistent? ?i atunci când lipse?te scopul imediat al actului
juridic respectiv, considera?ia contrapresta?iei celeilalte p?r?i la
contractele cu titlu oneros, lipsa pred?rii bunului în actele juridice
reale ?i lipsa inten?iei de liberalitate în actele juridice cu titlu
gratuit. În astfel de situa?ii actul juridic va fi sanc?ionat cu nulitate
absolut?.
Cauza nu este real? atunci când exist? eroarea asupra motivului
determinant, adic? asupra scopului imediat al cauzei. Falsitatea cauzei
atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului juridic.
Sanc?iunea actului juridic civil în care cauza are caracter ilicit este
nulitatea absolut?.
Obiectul actului juridic civil
No?iune
În literatura de specialitate, problema no?iunii obiectului actului
juridic civil este controversat?. În leg?tur? cu aceasta în principal, au
fost formulate trei opinii. Astfel într-o prim? opinie se consider? c?
obiectul actului juridic const? în crearea, modificarea, transmiterea ori
stingerea unui raport juridic. Acestei opinii i se repro?eaz? c? face
confuzie între obiectul ?i efectele generale ale actului juridic.
Într-o alt? opinie se consider? c? obiectul actului juridic civil const?
în interesele reglementate de p?r?i prin mijlocirea actului juridic în
temeiul ?i în limita legii.[13] ?i acestei opinii i s-a repro?at c? leag?
în mod artificial obiectul actului juridic de no?iunea de interese, no?iune
care are valen?e apropiate mai degrab? cauzei decât obiectului actului
juridic civil.[14]
În sfâr?it o a treia opinie consider? c? obiectul actului juridic civil
este însu?i obiectul raportului juridic civil n?scut din acel act
juridic.[15] Cu alte cuvinte, obiectul actului juridic îl constituie
conduita p?r?ilor, adic? ac?iunile sau inac?iunile la care sunt
îndrept??ite sau de care sunt ?inute p?r?ile actului juridic. Aceast?
opinie este sus?inut? de mare majoritate a autorilor care s-au referit la
obiectul actului juridic.
Fa?? de cele ar?tate consider?m c? prin obiect al actului juridic se
în?elege conduita p?r?ilor stabilit? prin actul juridic, adic? ac?iunile
sau inac?iunile de care sunt ?inute p?r?ile sau de la care trebuie s? se
ab?in?.
Condi?iile de valabilitate ale obiectului actului juridic civil.
Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s?
îndeplineasc? urm?toarele condi?ii:
a) obiectul actului juridic civil trebuie s? existe. Aceast? prim?
condi?ie, este ?i cea mai important?, deoarece dac? obiectul nu exist? nu
se mai pune problema observ?rii celorlalte condi?ii ale sale.
Necesitatea existen?ei obiectului se apreciaz? în momentul încheierii
actului juridic.
Pot alc?tui obiect al actului juridic civil ?i bunurile viitoare, cu
excep?ia succesiunilor nedeschise înc?.
b) obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle în circuitul civil;
c) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau
determinabil;
obiectul este determinat când se precizeaz? elementele care îl
individualizeaz? ?i este determinabil când se prev?d în actul juridic
suficiente elemente cu ajutorul c?rora el va putea fi determinat în viitor.
Ra?iunea acestei condi?ii este impus? de nevoia asigur?rii execut?rii
exacte a presta?iei la care s-au angajat p?r?ile actului juridic, potrivit
cu voin?a lor. Dac? obiectul actului juridic se refer? la bunuri certe,
condi?ia este îndeplinit? prin indicarea caracterelor lui particulare. Dac?
îns? este vorba de bunuri generice , determinarea lor se face prin
indicarea precis? a cantit??ii, a calit??ii, valorii sau prin stabilirea
unor criterii de determinare viitoare a acestora.
d) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil. Aceast? condi?ie
este determinat? de regula de drept potrivit c?reia nimeni nu se poate
obliga la imposibil. Este vorba aici numai de imposibilitatea absolut? ?i
de neînvins ?i nu de imposibilitatea rezultând din nepriceperea debitorului
sau din cauze relative (subiective). În cazul obliga?iilor de a da un bun
cert, imposibilitatea nu poate proveni decât din cauza pieririi bunului
respectiv, intervenit? anterior, încheierii actului, iar în cazul
obliga?iei de a da bunuri de gen, obiectul este imposibil numai în ipoteza
când nu mai este cu putin?? s? se produc? bunurile respective, inexisten?a
lor momentan neconstituind propriu-zis o imposibilitate absolut? de
executat. Obliga?ia de a da se poate referi ?i la bunuri viitoare cu
condi?ia c? ele s? fie posibile ?i determinate sau determinabile.
e) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fiei licit ?i corespunz?tor
regulilor de moral?. Pe cale de consecin??, conduita p?r?ilor actului
juridic civil trebuie s? fie conform atât cu legea, cât ?i cu regulile de
moral?. Actele juridice încheiate cu nesocotirea acestei condi?ii sunt
sanc?ionate cu nulitate absolut?;
f) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al celui
ce se oblig?. Nimeni nu poate fi obligat prin voin?a altuia. Nu se poate
deci promite într-un act juridic faptul altuia, ci numai faptul s?u
personal, afar? de cazul când aceast? promisiune se face în calitate de
mandatar. Conven?ia prin care o parte se oblig? s? determine pe in ter? s?
consimt? la încheierea unui act juridic este valabil?, deoarece nu se
promite faptul ter?ului, ci faptul propriu de a depune toate diligen?ele
pentru a convinge pe ter? s? încheie actul juridic;
g) Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. În actele juridice
constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se oblig?
s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat. Aceast? condi?ie este
consecin?a principiului de drept potrivit c?ruia nimeni nu se poate obliga
în mod valabil la ceva ce nu are sau s? transmit? altuia mai multe drepturi
decât are el însu?i.
Forma actului juridic civil
Principiul consensualismului actelor juridice civile
În principiu, actele juridice civile nu reclam? necesitatea observ?rii
vreunor forme pentru validitatea lor. Voin?a juridic? manifestat?, oricum,
prin vorbe, prin înscrisuri, prin semne, etc., este suficient? pentru
încheierea unui act juridic, iar contractul se formeaz? prin simplul acord
de voin?? al p?r?ilor. Voin?a juridic? este deci independent? de forma pe
care o îmbrac? pentru a se exterioriza. Ea produce efecte juridice, f?r? a
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
|