Ìåíþ
Ïîèñê



ðåôåðàòû ñêà÷àòüNotiunea si clasificarea actelor juridice civile

atunci când mijloacele viclene provin de la reprezentantul celeilalte

p?r?i.

Când eroarea provocat? de dol a fost elementul hot?râtor care a

determinat consim??mântul, dolul se nume?te principal ?i conduce la

nulitatea relativ? a actului.

Când, dimpotriv?, eroarea provocat? de dol nu a fost elementul hot?râtor

al consim??mântului, dolul se nume?te incidental ?i poate conduce numai la

ob?inerea de desp?gubiri (de exemplu se poate cere o reducere de pre?, dac?

s-a cump?rat prea scump din cauza dolului).

Pentru a putea conduce la nulitatea actului, dolul trebuie dovedit, c?ci

dolul nu se presupune. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi dovedit prin

orice mijloace de prob?.

De?i dolul nu este decât o eroare provocat?, el prezint? totu?i o

utilitate proprie, c?ci – spre deosebire de eroare propriu-zis? – dolul

viciaz? consim??mântul ?i atunci când poart? asupra altor elemente decât

calit??ile substan?iale ale obiectului sau identitatea ori însu?irile

speciale ale persoanei cocontractantului, în acele contracte în care

considera?ia persoanei este determinant?. Apoi, dolul este mult mai u?or de

dovedit decât eroarea, c?ci pe când la dol obiectul probei îl constituie

elementele de fapt (mijloacele viclene exteriorizate) u?or de dovedit,

dimpotriv?, la eroare obiectul probei este un element psihologic (falsa

reprezentare a realit??ii) mai greu de dovedit.

Violen?a. Violen?a este amenin?area unei persoane cu un r?u, în a?a fel

încât îi insufl? acesteia o temere care o determin? s? încheie un act

juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.

Violen?a sau constrângerea poate fi de dou? feluri: fizic? ?i psihic?

(moral?). Violen?a fizic? exist? atunci când amenin?area cu un r?u prive?te

integritatea fizic? a persoanei ori a bunurilor sale. Violen?a psihic?

(moral?) se refer? ?a amenin?area cu un r?u a cinstei, a onoarei, a

reputa?iei persoanei etc.

Sub aspectul structurii sale, violen?a presupune dou? elemente, ?i anume:

a) Amenin?area cu un r?u (element obiectiv) care poate fi de natur? fizic?

(omor, lovituri) de natur? patrimonial? (distrugerea unor bunuri, sistarea

unor pl??i etc.) sau de natur? moral? (amenin?area de atingere a onoarei,

amenin?area de p?r?sire etc.)

b) Insuflarea unei astfel de temeri (element subiectiv) care s? constrâng?

victima violen?ei s? încheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi

încheiat. Temerea provocat? de amenin?are se va aprecia în func?ie de

criteriile subiective, vârst?, sex, vigoare, experien?a vie?ii etc.

Ceea ce viciaz? consim??mântul este mai degrab?, teama insuflat? de

violen??, decât îns??i violen?a, care r?mâne faptul exterior ce provoac?

temerea. Starea psihologic? de team? în care o persoan? se transpune sub

influen?a violen?ei d? na?tere motivului (evitarea r?ului) care o determin?

s? încheie actul, motiv determinant care n-ar fi existat dac? voin?a sa ar

fi fost liber?.

Pentru ca violen?a s? vicieze consim??mântul ?i s? poat? conduce la

anularea actului se cere ca amenin?area s? fie injust? (nelegitim?). Dac?

amenin?area se refer? la un r?u în a c?rui producere nu se vede nimic

ilicit sau la o fapt? pe care cel care amenin?a era îndrept??it s? o

s?vâr?easc?, o asemenea amenin?are nu poate justifica atacarea actului

s?vâr?it sub imperiul amenin??rii cu nulitatea.

De asemenea, pentru a vicia consim??mântul, violen?a nu trebuie s? fie

numai injust? ci, trebuie s? fie determinant?, hot?râtoare pentru victima

violen?ei de a încheia actul juridic. Aprecierea caracterului determinant

al temerii produse de violen??, se face dup? criterii subiective privind

victima violen?ei cum ar fi, vârsta, gradul de cultur? la acesteia, locul

unde s-a exercitat violen?a.

Spre deosebire de dol, nu se cere ca violen?a s? provin? de la cel?lalt

cocontractant.

În literatura de specialitate se apreciaz? c? violen?a viciaz?

consim??mântul nu numai când, violen?a provine de la persoane, ci ?i atunci

când temerea este insuflat? de împrejur?rile exterioare, obiective ce

constituie starea de necesitate.[12]

Actele juridice încheiate sub imperiul violen?ei vor fi sanc?ionate cu

nulitatea relativ?.

Leziunea. Prin leziune se în?elege paguba material? pe care o sufer? una

din p?r?ile contractante din cauza dispropor?iei de valoare dintre cele

dou? presta?ii, existente, în chiar momentul încheierii contractului.

Elementele leziunii difer? în func?ie de concep?ia ce a stat la baza

reglement?rii ei. Astfel, potrivit concep?iei subiective, leziunea implic?

structural dou? elemente ?i anume dispropor?ia de valoare între

contrapresta?ii ?i existen?a unei st?ri de nevoie în care se afl? una din

p?r?ile contractante de care profit? cealalt? parte.

În concep?ia obiectiv? leziunea se rezum? la un singur element ?i anume

la paguba ce rezult? din dispropor?ia de valoare dintre cele dou?

presta?ii.

Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune se cer întrunite,

cumulativ, urm?toarele condi?ii: leziunea s? fie consecin?? direct? ?i

nemijlocit? a încheierii actului juridic respectiv; leziunea s? existe în

raport cu momentul încheierii actului ?i dispropor?ia de valoare între

presta?ii s? fie v?dit?.

Pot fi anulate pentru leziune numai actele juridice civile ce

îndeplinesc, cumulativ, urm?toarele condi?ii: sunt acte juridice civile de

administrare, cu titlu oneros; sunt acte juridice comutative ?i sunt

încheiate de minorii cu capacitate de exerci?iu restrâns? f?r?

încuviin?area p?rin?ilor sau tutorelui, acte p?gubitoare pentru minor.

Cauza actului juridic civil

No?iunea cauzei actului juridic civil

Cauza este o condi?ie esen?ial? de validitate a actelor juridice civile.

Cauza constituie al?turi de consim??mânt cel de al doilea element al

voin?ei juridice.

Prin cauz? se în?elege scopul concret în vederea c?ruia se încheie un act

juridic. Privit din punct de vedere juridic, cauza precede efectele actului

juridic civil, ea fiind prefigurarea mental? a scopului urm?rit ce se

realizeaz? înainte ?i în vederea încheierii actului juridic civil. Tocmai

în vederea realiz?rii acestui scop p?r?ile încheie actul juridic.

Cauza este un element specific fiec?rei manifest?ri de voin?? în parte.

Aceasta înseamn? c? la contracte care sunt rezultatul manifest?rii de

voin?? a dou? sau mai multe p?r?i, obliga?ia fiec?rei p?r?i are o cauz?

proprie, f?r? a exista o cauz? comun? a contractului. Ea exist? nu numai la

contracte, dar ?i la actele de voin?? unilateral?.

Elementele cauzei

Cauza cuprinde dou? elemente ?i anume: scopul imediat al consim??mântului

care const? în reprezentarea sau considerarea, în contractul bilaterale

oneroase a contrapresta?iei celeilalte p?r?i, în contractele reale,

remiterea bunului, iar în actele juridice gratuite, inten?ia de

liberalitate. Acest prim element al cauzei este abstract, obiectiv ?i

invariabil acela?i, în aceea?i categorie de acte juridice. Scopul imediat

al consim??mântului constituie cel de al doilea element al cauzei, el

reprezentând mobilul principal ce a determinat încheierea actului juridic.

Scopul imediat este elementul concret, subiectiv ?i variabil de la un act

juridic la altul. A?a, spre exemplu, în contractele de vânzare-cump?rare

scopul imediat este, pentru to?i cump?r?torii dobândirea dreptului de

proprietate asupra bunului cump?rat, f?r? nici o deosebire de la un

contract la altul, iar scopul imediat difer? de la contract la contract, în

func?ie de destina?ia concret? în vederea c?reia, lucrul a fost cump?rat.

Aceast? concep?ie care include printre elemente cauza ?i scopul imediat,

elementul concret, subiectiv ?i variabil.

Condi?iile de validitate ale cauzei

Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ

urm?toarele condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?.

În actele juridice civile cauza lipse?te atunci când una din p?r?i nu are

discern?mânt fiindc? formarea voin?ei juridice cu cele dou? elemente ale

sale – consim??mântul ?i cauza – presupune existen?a discern?mântului. În

acest caz lipsa cauzei va atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului

juridic, deoarece aceasta este sanc?iunea lipsei consim??mântului.

Cauza este inexistent? ?i atunci când lipse?te scopul imediat al actului

juridic respectiv, considera?ia contrapresta?iei celeilalte p?r?i la

contractele cu titlu oneros, lipsa pred?rii bunului în actele juridice

reale ?i lipsa inten?iei de liberalitate în actele juridice cu titlu

gratuit. În astfel de situa?ii actul juridic va fi sanc?ionat cu nulitate

absolut?.

Cauza nu este real? atunci când exist? eroarea asupra motivului

determinant, adic? asupra scopului imediat al cauzei. Falsitatea cauzei

atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului juridic.

Sanc?iunea actului juridic civil în care cauza are caracter ilicit este

nulitatea absolut?.

Obiectul actului juridic civil

No?iune

În literatura de specialitate, problema no?iunii obiectului actului

juridic civil este controversat?. În leg?tur? cu aceasta în principal, au

fost formulate trei opinii. Astfel într-o prim? opinie se consider? c?

obiectul actului juridic const? în crearea, modificarea, transmiterea ori

stingerea unui raport juridic. Acestei opinii i se repro?eaz? c? face

confuzie între obiectul ?i efectele generale ale actului juridic.

Într-o alt? opinie se consider? c? obiectul actului juridic civil const?

în interesele reglementate de p?r?i prin mijlocirea actului juridic în

temeiul ?i în limita legii.[13] ?i acestei opinii i s-a repro?at c? leag?

în mod artificial obiectul actului juridic de no?iunea de interese, no?iune

care are valen?e apropiate mai degrab? cauzei decât obiectului actului

juridic civil.[14]

În sfâr?it o a treia opinie consider? c? obiectul actului juridic civil

este însu?i obiectul raportului juridic civil n?scut din acel act

juridic.[15] Cu alte cuvinte, obiectul actului juridic îl constituie

conduita p?r?ilor, adic? ac?iunile sau inac?iunile la care sunt

îndrept??ite sau de care sunt ?inute p?r?ile actului juridic. Aceast?

opinie este sus?inut? de mare majoritate a autorilor care s-au referit la

obiectul actului juridic.

Fa?? de cele ar?tate consider?m c? prin obiect al actului juridic se

în?elege conduita p?r?ilor stabilit? prin actul juridic, adic? ac?iunile

sau inac?iunile de care sunt ?inute p?r?ile sau de la care trebuie s? se

ab?in?.

Condi?iile de valabilitate ale obiectului actului juridic civil.

Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s?

îndeplineasc? urm?toarele condi?ii:

a) obiectul actului juridic civil trebuie s? existe. Aceast? prim?

condi?ie, este ?i cea mai important?, deoarece dac? obiectul nu exist? nu

se mai pune problema observ?rii celorlalte condi?ii ale sale.

Necesitatea existen?ei obiectului se apreciaz? în momentul încheierii

actului juridic.

Pot alc?tui obiect al actului juridic civil ?i bunurile viitoare, cu

excep?ia succesiunilor nedeschise înc?.

b) obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle în circuitul civil;

c) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau

determinabil;

obiectul este determinat când se precizeaz? elementele care îl

individualizeaz? ?i este determinabil când se prev?d în actul juridic

suficiente elemente cu ajutorul c?rora el va putea fi determinat în viitor.

Ra?iunea acestei condi?ii este impus? de nevoia asigur?rii execut?rii

exacte a presta?iei la care s-au angajat p?r?ile actului juridic, potrivit

cu voin?a lor. Dac? obiectul actului juridic se refer? la bunuri certe,

condi?ia este îndeplinit? prin indicarea caracterelor lui particulare. Dac?

îns? este vorba de bunuri generice , determinarea lor se face prin

indicarea precis? a cantit??ii, a calit??ii, valorii sau prin stabilirea

unor criterii de determinare viitoare a acestora.

d) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil. Aceast? condi?ie

este determinat? de regula de drept potrivit c?reia nimeni nu se poate

obliga la imposibil. Este vorba aici numai de imposibilitatea absolut? ?i

de neînvins ?i nu de imposibilitatea rezultând din nepriceperea debitorului

sau din cauze relative (subiective). În cazul obliga?iilor de a da un bun

cert, imposibilitatea nu poate proveni decât din cauza pieririi bunului

respectiv, intervenit? anterior, încheierii actului, iar în cazul

obliga?iei de a da bunuri de gen, obiectul este imposibil numai în ipoteza

când nu mai este cu putin?? s? se produc? bunurile respective, inexisten?a

lor momentan neconstituind propriu-zis o imposibilitate absolut? de

executat. Obliga?ia de a da se poate referi ?i la bunuri viitoare cu

condi?ia c? ele s? fie posibile ?i determinate sau determinabile.

e) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fiei licit ?i corespunz?tor

regulilor de moral?. Pe cale de consecin??, conduita p?r?ilor actului

juridic civil trebuie s? fie conform atât cu legea, cât ?i cu regulile de

moral?. Actele juridice încheiate cu nesocotirea acestei condi?ii sunt

sanc?ionate cu nulitate absolut?;

f) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al celui

ce se oblig?. Nimeni nu poate fi obligat prin voin?a altuia. Nu se poate

deci promite într-un act juridic faptul altuia, ci numai faptul s?u

personal, afar? de cazul când aceast? promisiune se face în calitate de

mandatar. Conven?ia prin care o parte se oblig? s? determine pe in ter? s?

consimt? la încheierea unui act juridic este valabil?, deoarece nu se

promite faptul ter?ului, ci faptul propriu de a depune toate diligen?ele

pentru a convinge pe ter? s? încheie actul juridic;

g) Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. În actele juridice

constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se oblig?

s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat. Aceast? condi?ie este

consecin?a principiului de drept potrivit c?ruia nimeni nu se poate obliga

în mod valabil la ceva ce nu are sau s? transmit? altuia mai multe drepturi

decât are el însu?i.

Forma actului juridic civil

Principiul consensualismului actelor juridice civile

În principiu, actele juridice civile nu reclam? necesitatea observ?rii

vreunor forme pentru validitatea lor. Voin?a juridic? manifestat?, oricum,

prin vorbe, prin înscrisuri, prin semne, etc., este suficient? pentru

încheierea unui act juridic, iar contractul se formeaz? prin simplul acord

de voin?? al p?r?ilor. Voin?a juridic? este deci independent? de forma pe

care o îmbrac? pentru a se exterioriza. Ea produce efecte juridice, f?r? a

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9




Íîâîñòè
Ìîè íàñòðîéêè


   ðåôåðàòû ñêà÷àòü  Íàâåðõ  ðåôåðàòû ñêà÷àòü  

© 2009 Âñå ïðàâà çàùèùåíû.