rea-credin?? – ceea ce trebuie dovedit – opereaz? regula de  drept  potrivit 
c?reia nevalabilitatea titlului de proprietate  al  vânz?torului  atrage  ?i 
nulitatea titlului subdobânditorului. 
   b) Ter?ul dobânditor care cu bun?-credin??, dobânde?te bunul mobil de  la 
un detentor precar, c?ruia adev?ratul proprietar i l-a încredin?at de  bun?- 
voie, p?streaz? bunul deoarece simpla aceast?  posesie  valoreaz?  titlu  de 
proprietate. 
   Exemplu Proprietarul bunului mobil s-a  desistat  de  bun?-voie  de  bun, 
încredin?ându-l în depozit unei alte persoane,  care  cap?t?  în  acest  mod 
calitatea nu de posesor, ci de detentor precar. Acest detentor,  înc?lcându- 
?i obliga?ia de restituire, care îi revenea, înstr?ineaz?  bunul  unui  ter? 
dobânditor, care este de bun?-credin??, deoarece este convins c? a  încheiat 
actul  de  vânzare-cump?rare  cu  adev?ratul  proprietar.  În   acest   caz, 
legiuitorul a avut de apreciat  între  interesele  proprietarului,  care  de 
bun?-voie a încredin?at bunul s?u unui detentor precar ?i cele ale  ter?ului 
dobânditor de bun?-credin??, care s-a încrezut în aparen?a de  proprietar  a 
detentorului  precar  ?i  a  dat  preferin?a  ter?ului   de   bun?-credin??, 
sacrificând pe adev?ratul proprietar, care n-a fost  suficient  de  diligent 
când ?i-a încredin?at bunul detentorului precar. 
           Definirea cauzelor de ineficacitate a actelor juridice 
   Nulitatea a?a cum  am  v?zut,  este  sanc?iunea  civil?  care  const?  în 
lipsirea de efecte a unui act juridic, adic? desfiin?area  lui  retroactiv?, 
deoarece a fost încheiat cu înc?lcarea normelor  referitoare  la  condi?iile 
sale de validitate. 
   Nulitatea are câteva tr?s?turi caracteristice: 
      .  Actul  juridic  este  nevalabil,  deoarece  a  fost  încheiat   cu 
        nerespectarea legii; 
      . Cauzele nulit??ii sunt anterioare sau contemporane datei încheierii 
        actului; 
      . Sanc?iunea nulit??ii se aplic? oric?rui act  juridic,  încheiat  cu 
        înc?lcarea legii; 
      . Efectele nulit??ii sunt retroactive. 
   Rezolu?iunea  este  sanc?iunea  civil?  care   const?   în   desfiin?area 
retroactiv? a unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o dat?,  pentru 
neexecutarea din culp? a obliga?iilor de c?tre una din p?r?i. 
   Tr?s?turile caracteristice ale rezolu?iunii sunt: 
      . Poate fi aplicat? numai contractelor sinalagmatice; 
      . Prive?te un contract încheiat valabil; 
      . Cauza rezolu?iunii const? în neexecutarea culpabil? a contractului, 
        deci este ulterioar? datei încheierii lui; 
      . Efectele rezolu?iunii sunt retroactive. 
   Rezilierea este sanc?iunea civil? care const? în desfacerea unui contract 
sinalagmatic  cu  executare  succesiv?,  pentru  neexecutare  din  culp?   a 
obliga?iilor de c?tre una din p?r?i. 
Tr?s?turile caracteristice ale rezilierii sunt: 
      . Poate fi aplicat? contractelor sinalagmatice; 
      . Prive?te un contract încheiat valabil; 
      . Cauza rezilierii  const? în neexecutarea culpabil? a  contractului, 
        deci este ulterioar? datei încheierii lui; 
      . Efectele rezilierii se produc numai pentru viitor. 
   Revocarea este  sanc?iunea  civil?  care  const?  în  abolirea  efectelor 
actului   juridic,   fie   datorit?   ingratitudinii   gratificatului,   fie 
neexecut?rii din culp? a sarcinii dona?iei sau legatului. 
   Tr?s?turile caracteristice ale revoc?rii sunt: 
      . Presupune un act valabil încheiat; 
      . Se întemeiaz? pe cauza posterioare încheierii actului; 
      . Se aplic? de regul? liberalit??ilor; 
   Revocarea poate fi conceput? ?i ca un caz  de  ineficacitate   a  actului 
juridic unilateral, prin voin?a unilateral? a autorului s?u. Ne  referim  la 
revocarea legatelor ?i a celorlalte dispozi?iuni testamentare. 
   Caducitatea este o cauz? de ineficacitate a actului juridic, care  const? 
în lipsirea  acestuia de toate efectele, datorit?  intervenirii  unor  cauze 
posterioare încheierii lui ?i independent de voin?a autorului actului. 
   A?a, de exemplu, dintre cauzele  de  caducitate  a  legatelor  men?ion?m: 
predecesul legatarului fa?? de testator; renun?area  legatarului  la  legat; 
pierderea total? a  bunului  ce  constituie  obiectul  legatului;  epuizarea 
cotit??ii disponibile prin efectul dona?iilor. 
   Tr?s?turile caracteristice ale caducit??ii sunt: 
    . Prive?te un act juridic valabil încheiat; 
    . Este un mod de desfiin?are retroactiv? a actului; 
    . Se întemeiaz? pe o cauz? posterioar?  încheierii  actului  juridic  ?i 
      str?in? de autorul lui. 
   Inopozabilitatea este o cauz? de ineficien?? a actului juridic (care  î?i 
produce efectele  între  p?r?i),  datorit?  nerealiz?rii  formalit??ilor  de 
publicitate, ulterioare încheierii actului juridic. 
   Inopozabilitatea poate fi conceput? ?i ca  o  cauz?  de  ineficacitate  a 
actului juridic, datorit? dep??irii puterii de a reprezenta, conferite  prin 
mandat.  Într-adev?r,  în  situa?ia  în  care  reprezentantul  ?i-a  dep??it 
puterile conferite prin împuternicire actul încheiat  de  acesta  nu  va  fi 
opozabil reprezentantului. 
                           Încheierea contractului 
                              Acordul de voin?e 
   În mod necesar, chiar atunci când p?r?ile sunt fa?? în fa??,  una  dintre 
ele i-a ini?iativa, exprimându-?i voin?a de a  contracta,  f?când  propuneri 
pe care le  adreseaz?  celeilalte  p?r?i,  iar  dac?  aceasta  din  urm?  le 
accept?, se formeaz? contractul. 
   A?adar, acordul de voin??  al  p?r?ilor  se  realizeaz?  prin  ofert?  ?i 
acceptare. 
   Oferta. Oferta este propunerea  de  a  contracta,  în  anumite  condi?ii, 
adresat? unei persoane determinate sau unor persoane  nedeterminate.  Ea  se 
face de obicei într-o form? expres? ?i direct? prin viu grai sau  în  scris. 
Ea se poate exprima sub  diferite  forme  precum:  trimiterea  de  cataloage 
cuprinzând  descrierea  m?rfurilor  ?i   indicarea   pre?urilor,   expunerea 
m?rfurilor într-o vitrin?  cu  men?ionarea  pre?urilor  respective.  Oricare 
dintre acestea înseamn? o ofert? de vânzare, în temeiul c?reia oricine  care 
consimte s? pl?teasc? pre?ul afi?at are dreptul  s?  cear?  s?  i  se  vând? 
marfa. 
   Oferta, f?r? a înceta de a fi direct? ?i cert?,  poate  îns?  s?  nu  fie 
expres?, ci tacit?. De pild?, prezen?a  unui  vehicul  într-o  sta?ie  anume 
destinat? vehiculelor de transport în comun, cu pre? tarifar,  constituie  o 
ofert?, iar ac?iunea unei persoane de a  se  sui  într-un  asemenea  vehicul 
constituie  o  acceptare  a  ofertei,  deci   încheierea   contractului   de 
transport. 
   Oferta (ca de altfel ?i  acceptarea),  fiind  o  manifestare  de  voin??, 
trebuie s? îndeplineasc? toate condi?iile generale, cerute unei  manifest?ri 
de voin??, efectuat? în scopul de a produce efecte juridice. 
   Oferta trebuie s? fie ferm?, adic? s? exprime voin?a neîndoielnic?  de  a 
încheia contractul, dac? oferta este acceptat?. 
   Oferta, chiar ?i atunci când este  tacit?,  trebuie  s?  fie  neechivoc?. 
Astfel, expunerea uni obiect în vitrina unui magazin  cu  eticheta  pre?ului 
de vânzare constituie o ofert? neechivoc?, pe când simpla  expunere  a  unui 
obiect, f?r? indicarea pre?ului de vânzare, poate s? însemne expunerea  unui 
model. De aceea, uneori, spre a evita echivocul  se  precizeaz?:  “Obiectele 
expuse în vitrin? nu se vând”. 
   Oferta mai trebuie s? fie precis? ?i complet?,  adic?  s?  con?in?  toate 
elementele constitutive ale contractului, toate  clauzele  necesare  actului 
juridic, pentru încheierea acestuia, s? fie suficient? o acceptare  pur?  ?i 
simpl?. Oferta mai trebuie  s?  cuprind?  acele  condi?ii  sau  clauze  care 
rezult? din reglementarea supletiv? a legii sau din obiceiuri. 
   În contractele ce se încheie intuitu personae, oferta nu poate fi  f?cut? 
decât de o persoan? determinat?. Dac? în privin?a  unor  asemenea  contracte 
se face ofert? public? (de pild?, pentru angajarea de speciali?ti),  aceasta 
nu constituie o ofert? precis?  ?i  complet?.  Ofertantul  poate  refuza  s? 
contracteze cu cel care nu le îndepline?te. 
   Oferta fiind destinat? ca, prin acceptarea  ei  de  c?tre  destinatar  s? 
formeze contractul, atunci, atât  timp  cât  nu  este  acceptat?,  poate  fi 
revocat?. Prin urmare, oferta neacceptat?  este  revocabil?,  chiar  dac?  a 
ajuns la destinatar, tot astfel oferta este caduc? dac? a  expirat  termenul 
pentru care a fost emis?, ori dac? mai înainte de acceptarea ei,  ofertantul 
moare sau devine incapabil. 
   Regula revocabilit??ii ofertei sufer? îns? unele excep?ii.  Astfel,  dac? 
ofertantul a fixat un termen în?untrul c?ruia s? se fac? acceptarea,  oferta 
nu mai este revocabil? pân? la expirarea  acestui  termen,  care  de  altfel 
poate fi tacit. Se poate considera chiar c? orice ofert? con?ine  un  termen 
în?untrul c?ruia s? se fac? acceptat?, oferta nu mai  este  revocabil?  pân? 
la expirarea acestui termen, care de altfel poate  fi  ?i  tacit.  Se  poate 
considera c? orice ofert? con?ine un termen tacit pentru  acceptare,  termen 
care ar implica, cel pu?in termenul necesar  pentru  examinarea  ofertei  ?i 
pentru ca r?spunsul acceptantului  s?  ajung?  la  ofertant;  dac?  pân?  la 
expirarea acestui termen, acceptarea nu se produce,  oferta  devine  caduc?, 
iar dac? în acest interval de timp  oferta  este  acceptat?,  contractul  se 
consider? încheiat, chiar dac? între timp oferta a fost, în fapt, revocat?. 
   Acceptarea.  Întocmai  ca  oferta,   acceptarea   acesteia   trebuie   s? 
îndeplineasc? condi?iile unei manifest?ri de voin?? produc?toare  de  efecte 
juridice. 
   Forma accept?rii nu este supus? unor condi?ii speciale, ci este suficient 
ca din felul manifest?rii, s? rezulte  voin?a  neîndoielnic?  de  a  accepta 
oferta respectiv?, acceptarea este  expres?,  când  se  face  în  scris  sau 
verbal ?i tacit?, când  rezult?  din  ac?iuni  ori  atitudini  care  pot  fi 
interpretate în acest sens. Astfel, începutul execut?rii  unui  contract  nu 
poate fi interpretat decât ca o acceptarea a ofertei. 
   Cu privire la acceptarea tacit? se pune problema  de  a  ?ti  ce  valoare 
juridic? poate s? aib? simpla t?cere. În general i  se  recunoa?te  valoarea 
juridic?  numai  manifest?rii  pozitive  de  voin??,  contestându-se  c?  ?i 
t?cerea ar avea aceast? calitate; dac? oferta nu a fost urmat?  de  nici  un 
r?spuns, ori de nici o atitudine, din care s? se poat?  deduce  o  acceptare 
indirect?, contractul nu se consider? încheiat. 
   În privin?a con?inutului acceptarea trebuie s? îndeplineasc?  urm?toarele 
condi?ii: 
 . S? se refere la acela?i obiect ca ?i oferta,  adic?  s?  fie  conform  cu 
   acesta;  neconcordan?a  între  ofert?  ?i  acceptare  împiedic?  formarea 
   contractului. Cu alte cuvinte, acceptarea trebuie s? fie integral?,  f?r? 
   rezerve ?i implic? –  f?r?  propuneri  de  modificare  a  contractului  – 
   deoarece astfel ea ar echivala cu o contraofert?; 
 . Acceptarea trebuie s? fie neîndoielnic?, o atare problem? se pune mai  cu 
   seam? în cazul accept?rii tacite (sau a accept?rii  prin simpla t?cere) 
 . Cât prive?te condi?iile privind persoana acceptantului, trebuie s?  facem 
   o distinc?ie; dac? oferta a fost f?cut? unei persoane determinate, ea  nu 
   poate fi acceptat?  decât  de  persoana  c?reia  i-a  fost  f?cut?.  Dac? 
   dimpotriv?, oferta a fost f?cut? unei persoane nedeterminate, ea poate fi 
   acceptat? de c?tre oricine (de pild? în  cazul  m?rfurilor  cu  indicarea 
   pre?urilor, expuse în vitrina unui magazin); 
 . În ceea ce prive?te momentul în care acceptarea poate interveni pentru  a 
   produce efectele sale specifice – adic? încheierea contractelor  –  acest 
   moment trebuie s? se situeze, în orice caz mai înainte ca  oferta  s?  fi 
   devenit caduc? (prin moartea  ori  incapacitatea  ofertantului  sau  prin 
   expirarea termenului prev?zut în ofert?), ori s?  fi  fost  revocat?  (în 
   condi?iile în care acest lucru  este  posibil).  Intervenit?  dup?  acest 
   moment, acceptarea este tardiv?. De asemenea,  acceptarea  nu  mai  poate 
   interveni dac? destinatarul ofertei a devenit incapabil sau a  murit  mai 
   înainte de a?i manifesta voin?a de a accepta;  mo?tenitorii  s?i  nu  pot 
   accepta oferta, iar ofertantul nu mai este ?inut de oferta f?cut?. 
                      Momentul încheierii contractului 
   Considera?ii generale. 
Deoarece majoritatea actelor juridice civile o alc?tuiesc contractele  mi-am 
propus în continuare s? expun, în detaliu,  procedeele  ?i  modalit??ile  de 
încheiere a acestora. 
Astfel, în virtutea principiului consensualit??ii,  contractul  se  formeaz? 
din momentul în care s-a realizat acordul de voin?? (în afar? de cazul  când 
p?r?ile au în?eles s? subordoneze acordul lor  definitiv  redactat  ?i  unui 
înscris. Prin urmare problema determin?rii momentului  în  care  se  încheie 
contractul nu se pune în cazul în  care  p?r?ile  sunt  de  fa??,  ori  când 
acordul de voin?e se încheie prin telefon. O atare problem?  intervine  îns? 
în cazul contractelor ce se încheie prin coresponden??. 
   Pentru a determina momentul în  care  acceptarea  î?i  produce  efectele, 
trebuie analizat voin?a celui care accept? oferta spre a vedea dac?  acesta, 
la ceea ce con?ine, a în?eles s? se angajeze  din  momentul  când  a  semnat 
înscrisul cuprinzând acceptarea  sau  numai  din  momentul  expedierii  lui. 
Aceasta constituie o problem? de fapt, ce va fi solu?ionat?,  ca  atare,  de 
c?tre instan?? (care va avea de  ales  între  aceast?  expediere  ?i  cea  a 
semn?rii înscrisului). Dar cum ?i dup? expedierea înscrisului  de  acceptare 
semnatarul o poate revoca, se pune problema dac? momentul când  a  ajuns  la 
ofertant. O atare problem? nu mai prive?te îns? acceptarea ca atare,  ci  ea 
prive?te  momentul  însu?i   al  încheierii  contractului  moment  din  care 
desigur, acceptarea nu mai poate fi revocat?. 
   În mod logic, cum contractul se formeaz? numai prin simplul consim??mânt, 
s-ar putea spune c? el se încheie din momentul în care  s-au  întâlnit  cele 
dou? voin?e exprimate prin ofert? ?i acceptare. Împotriva acestei solu?ii s- 
ar putea obiecta îns? c? ofertantul nu poate fi obligat cât timp nu ?tie  c? 
oferta a fost acceptat?, ?i c? acordul de voin?e a fost realizat. Mai  mult, 
s-ar putea spune  acela?i  lucru  ?i  despre  acceptare  ?i  anume  c?  nici 
acceptantul nu poate fi obligat cât timp nu ?tie c? acceptarea  sa  a  ajuns 
la cuno?tin?a ofertantului. P?r?ile s-ar afla astfel  într-un  cerc  vicios, 
care ar face imposibil? contractarea prin coresponden??, sau din care nu  ar 
putea ie?i decât recurgând la prezum?ii (cum  ar  fi,  de  pild?,  aceea  c? 
faptul ajungerii accept?rii la ofertant face s? se prezume c? acesta a  luat 
cuno?tin?? de acceptare). 
   Referitor la toate aceste aspecte pe care poate s? le  prezinte  problema 
determin?rii  momentului  în  care  se  consider?  încheiat  contractul,  în 
doctrin? se întâlnesc mai multe solu?ii care ar putea fi grupate astfel: 
   Sistemul misiunii sau al declara?iunii. În  virtutea  acestui  sistem  se 
consider? c? un contract se formeaz? chiar din momentul accept?rii  ofertei, 
deoarece acceptarea acesteia constituie  singura  condi?ie  necesar?  pentru 
na?terea contractului. 
   În acest sistem îns?, determinarea momentului încheierii contractului  ar 
depinde  numai  de  voin?a  acceptantului  ofertei,  care,  de?i  a   semnat 
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 
   
 |