rea-credin?? – ceea ce trebuie dovedit – opereaz? regula de drept potrivit
c?reia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânz?torului atrage ?i
nulitatea titlului subdobânditorului.
b) Ter?ul dobânditor care cu bun?-credin??, dobânde?te bunul mobil de la
un detentor precar, c?ruia adev?ratul proprietar i l-a încredin?at de bun?-
voie, p?streaz? bunul deoarece simpla aceast? posesie valoreaz? titlu de
proprietate.
Exemplu Proprietarul bunului mobil s-a desistat de bun?-voie de bun,
încredin?ându-l în depozit unei alte persoane, care cap?t? în acest mod
calitatea nu de posesor, ci de detentor precar. Acest detentor, înc?lcându-
?i obliga?ia de restituire, care îi revenea, înstr?ineaz? bunul unui ter?
dobânditor, care este de bun?-credin??, deoarece este convins c? a încheiat
actul de vânzare-cump?rare cu adev?ratul proprietar. În acest caz,
legiuitorul a avut de apreciat între interesele proprietarului, care de
bun?-voie a încredin?at bunul s?u unui detentor precar ?i cele ale ter?ului
dobânditor de bun?-credin??, care s-a încrezut în aparen?a de proprietar a
detentorului precar ?i a dat preferin?a ter?ului de bun?-credin??,
sacrificând pe adev?ratul proprietar, care n-a fost suficient de diligent
când ?i-a încredin?at bunul detentorului precar.
Definirea cauzelor de ineficacitate a actelor juridice
Nulitatea a?a cum am v?zut, este sanc?iunea civil? care const? în
lipsirea de efecte a unui act juridic, adic? desfiin?area lui retroactiv?,
deoarece a fost încheiat cu înc?lcarea normelor referitoare la condi?iile
sale de validitate.
Nulitatea are câteva tr?s?turi caracteristice:
. Actul juridic este nevalabil, deoarece a fost încheiat cu
nerespectarea legii;
. Cauzele nulit??ii sunt anterioare sau contemporane datei încheierii
actului;
. Sanc?iunea nulit??ii se aplic? oric?rui act juridic, încheiat cu
înc?lcarea legii;
. Efectele nulit??ii sunt retroactive.
Rezolu?iunea este sanc?iunea civil? care const? în desfiin?area
retroactiv? a unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o dat?, pentru
neexecutarea din culp? a obliga?iilor de c?tre una din p?r?i.
Tr?s?turile caracteristice ale rezolu?iunii sunt:
. Poate fi aplicat? numai contractelor sinalagmatice;
. Prive?te un contract încheiat valabil;
. Cauza rezolu?iunii const? în neexecutarea culpabil? a contractului,
deci este ulterioar? datei încheierii lui;
. Efectele rezolu?iunii sunt retroactive.
Rezilierea este sanc?iunea civil? care const? în desfacerea unui contract
sinalagmatic cu executare succesiv?, pentru neexecutare din culp? a
obliga?iilor de c?tre una din p?r?i.
Tr?s?turile caracteristice ale rezilierii sunt:
. Poate fi aplicat? contractelor sinalagmatice;
. Prive?te un contract încheiat valabil;
. Cauza rezilierii const? în neexecutarea culpabil? a contractului,
deci este ulterioar? datei încheierii lui;
. Efectele rezilierii se produc numai pentru viitor.
Revocarea este sanc?iunea civil? care const? în abolirea efectelor
actului juridic, fie datorit? ingratitudinii gratificatului, fie
neexecut?rii din culp? a sarcinii dona?iei sau legatului.
Tr?s?turile caracteristice ale revoc?rii sunt:
. Presupune un act valabil încheiat;
. Se întemeiaz? pe cauza posterioare încheierii actului;
. Se aplic? de regul? liberalit??ilor;
Revocarea poate fi conceput? ?i ca un caz de ineficacitate a actului
juridic unilateral, prin voin?a unilateral? a autorului s?u. Ne referim la
revocarea legatelor ?i a celorlalte dispozi?iuni testamentare.
Caducitatea este o cauz? de ineficacitate a actului juridic, care const?
în lipsirea acestuia de toate efectele, datorit? intervenirii unor cauze
posterioare încheierii lui ?i independent de voin?a autorului actului.
A?a, de exemplu, dintre cauzele de caducitate a legatelor men?ion?m:
predecesul legatarului fa?? de testator; renun?area legatarului la legat;
pierderea total? a bunului ce constituie obiectul legatului; epuizarea
cotit??ii disponibile prin efectul dona?iilor.
Tr?s?turile caracteristice ale caducit??ii sunt:
. Prive?te un act juridic valabil încheiat;
. Este un mod de desfiin?are retroactiv? a actului;
. Se întemeiaz? pe o cauz? posterioar? încheierii actului juridic ?i
str?in? de autorul lui.
Inopozabilitatea este o cauz? de ineficien?? a actului juridic (care î?i
produce efectele între p?r?i), datorit? nerealiz?rii formalit??ilor de
publicitate, ulterioare încheierii actului juridic.
Inopozabilitatea poate fi conceput? ?i ca o cauz? de ineficacitate a
actului juridic, datorit? dep??irii puterii de a reprezenta, conferite prin
mandat. Într-adev?r, în situa?ia în care reprezentantul ?i-a dep??it
puterile conferite prin împuternicire actul încheiat de acesta nu va fi
opozabil reprezentantului.
Încheierea contractului
Acordul de voin?e
În mod necesar, chiar atunci când p?r?ile sunt fa?? în fa??, una dintre
ele i-a ini?iativa, exprimându-?i voin?a de a contracta, f?când propuneri
pe care le adreseaz? celeilalte p?r?i, iar dac? aceasta din urm? le
accept?, se formeaz? contractul.
A?adar, acordul de voin?? al p?r?ilor se realizeaz? prin ofert? ?i
acceptare.
Oferta. Oferta este propunerea de a contracta, în anumite condi?ii,
adresat? unei persoane determinate sau unor persoane nedeterminate. Ea se
face de obicei într-o form? expres? ?i direct? prin viu grai sau în scris.
Ea se poate exprima sub diferite forme precum: trimiterea de cataloage
cuprinzând descrierea m?rfurilor ?i indicarea pre?urilor, expunerea
m?rfurilor într-o vitrin? cu men?ionarea pre?urilor respective. Oricare
dintre acestea înseamn? o ofert? de vânzare, în temeiul c?reia oricine care
consimte s? pl?teasc? pre?ul afi?at are dreptul s? cear? s? i se vând?
marfa.
Oferta, f?r? a înceta de a fi direct? ?i cert?, poate îns? s? nu fie
expres?, ci tacit?. De pild?, prezen?a unui vehicul într-o sta?ie anume
destinat? vehiculelor de transport în comun, cu pre? tarifar, constituie o
ofert?, iar ac?iunea unei persoane de a se sui într-un asemenea vehicul
constituie o acceptare a ofertei, deci încheierea contractului de
transport.
Oferta (ca de altfel ?i acceptarea), fiind o manifestare de voin??,
trebuie s? îndeplineasc? toate condi?iile generale, cerute unei manifest?ri
de voin??, efectuat? în scopul de a produce efecte juridice.
Oferta trebuie s? fie ferm?, adic? s? exprime voin?a neîndoielnic? de a
încheia contractul, dac? oferta este acceptat?.
Oferta, chiar ?i atunci când este tacit?, trebuie s? fie neechivoc?.
Astfel, expunerea uni obiect în vitrina unui magazin cu eticheta pre?ului
de vânzare constituie o ofert? neechivoc?, pe când simpla expunere a unui
obiect, f?r? indicarea pre?ului de vânzare, poate s? însemne expunerea unui
model. De aceea, uneori, spre a evita echivocul se precizeaz?: “Obiectele
expuse în vitrin? nu se vând”.
Oferta mai trebuie s? fie precis? ?i complet?, adic? s? con?in? toate
elementele constitutive ale contractului, toate clauzele necesare actului
juridic, pentru încheierea acestuia, s? fie suficient? o acceptare pur? ?i
simpl?. Oferta mai trebuie s? cuprind? acele condi?ii sau clauze care
rezult? din reglementarea supletiv? a legii sau din obiceiuri.
În contractele ce se încheie intuitu personae, oferta nu poate fi f?cut?
decât de o persoan? determinat?. Dac? în privin?a unor asemenea contracte
se face ofert? public? (de pild?, pentru angajarea de speciali?ti), aceasta
nu constituie o ofert? precis? ?i complet?. Ofertantul poate refuza s?
contracteze cu cel care nu le îndepline?te.
Oferta fiind destinat? ca, prin acceptarea ei de c?tre destinatar s?
formeze contractul, atunci, atât timp cât nu este acceptat?, poate fi
revocat?. Prin urmare, oferta neacceptat? este revocabil?, chiar dac? a
ajuns la destinatar, tot astfel oferta este caduc? dac? a expirat termenul
pentru care a fost emis?, ori dac? mai înainte de acceptarea ei, ofertantul
moare sau devine incapabil.
Regula revocabilit??ii ofertei sufer? îns? unele excep?ii. Astfel, dac?
ofertantul a fixat un termen în?untrul c?ruia s? se fac? acceptarea, oferta
nu mai este revocabil? pân? la expirarea acestui termen, care de altfel
poate fi tacit. Se poate considera chiar c? orice ofert? con?ine un termen
în?untrul c?ruia s? se fac? acceptat?, oferta nu mai este revocabil? pân?
la expirarea acestui termen, care de altfel poate fi ?i tacit. Se poate
considera c? orice ofert? con?ine un termen tacit pentru acceptare, termen
care ar implica, cel pu?in termenul necesar pentru examinarea ofertei ?i
pentru ca r?spunsul acceptantului s? ajung? la ofertant; dac? pân? la
expirarea acestui termen, acceptarea nu se produce, oferta devine caduc?,
iar dac? în acest interval de timp oferta este acceptat?, contractul se
consider? încheiat, chiar dac? între timp oferta a fost, în fapt, revocat?.
Acceptarea. Întocmai ca oferta, acceptarea acesteia trebuie s?
îndeplineasc? condi?iile unei manifest?ri de voin?? produc?toare de efecte
juridice.
Forma accept?rii nu este supus? unor condi?ii speciale, ci este suficient
ca din felul manifest?rii, s? rezulte voin?a neîndoielnic? de a accepta
oferta respectiv?, acceptarea este expres?, când se face în scris sau
verbal ?i tacit?, când rezult? din ac?iuni ori atitudini care pot fi
interpretate în acest sens. Astfel, începutul execut?rii unui contract nu
poate fi interpretat decât ca o acceptarea a ofertei.
Cu privire la acceptarea tacit? se pune problema de a ?ti ce valoare
juridic? poate s? aib? simpla t?cere. În general i se recunoa?te valoarea
juridic? numai manifest?rii pozitive de voin??, contestându-se c? ?i
t?cerea ar avea aceast? calitate; dac? oferta nu a fost urmat? de nici un
r?spuns, ori de nici o atitudine, din care s? se poat? deduce o acceptare
indirect?, contractul nu se consider? încheiat.
În privin?a con?inutului acceptarea trebuie s? îndeplineasc? urm?toarele
condi?ii:
. S? se refere la acela?i obiect ca ?i oferta, adic? s? fie conform cu
acesta; neconcordan?a între ofert? ?i acceptare împiedic? formarea
contractului. Cu alte cuvinte, acceptarea trebuie s? fie integral?, f?r?
rezerve ?i implic? – f?r? propuneri de modificare a contractului –
deoarece astfel ea ar echivala cu o contraofert?;
. Acceptarea trebuie s? fie neîndoielnic?, o atare problem? se pune mai cu
seam? în cazul accept?rii tacite (sau a accept?rii prin simpla t?cere)
. Cât prive?te condi?iile privind persoana acceptantului, trebuie s? facem
o distinc?ie; dac? oferta a fost f?cut? unei persoane determinate, ea nu
poate fi acceptat? decât de persoana c?reia i-a fost f?cut?. Dac?
dimpotriv?, oferta a fost f?cut? unei persoane nedeterminate, ea poate fi
acceptat? de c?tre oricine (de pild? în cazul m?rfurilor cu indicarea
pre?urilor, expuse în vitrina unui magazin);
. În ceea ce prive?te momentul în care acceptarea poate interveni pentru a
produce efectele sale specifice – adic? încheierea contractelor – acest
moment trebuie s? se situeze, în orice caz mai înainte ca oferta s? fi
devenit caduc? (prin moartea ori incapacitatea ofertantului sau prin
expirarea termenului prev?zut în ofert?), ori s? fi fost revocat? (în
condi?iile în care acest lucru este posibil). Intervenit? dup? acest
moment, acceptarea este tardiv?. De asemenea, acceptarea nu mai poate
interveni dac? destinatarul ofertei a devenit incapabil sau a murit mai
înainte de a?i manifesta voin?a de a accepta; mo?tenitorii s?i nu pot
accepta oferta, iar ofertantul nu mai este ?inut de oferta f?cut?.
Momentul încheierii contractului
Considera?ii generale.
Deoarece majoritatea actelor juridice civile o alc?tuiesc contractele mi-am
propus în continuare s? expun, în detaliu, procedeele ?i modalit??ile de
încheiere a acestora.
Astfel, în virtutea principiului consensualit??ii, contractul se formeaz?
din momentul în care s-a realizat acordul de voin?? (în afar? de cazul când
p?r?ile au în?eles s? subordoneze acordul lor definitiv redactat ?i unui
înscris. Prin urmare problema determin?rii momentului în care se încheie
contractul nu se pune în cazul în care p?r?ile sunt de fa??, ori când
acordul de voin?e se încheie prin telefon. O atare problem? intervine îns?
în cazul contractelor ce se încheie prin coresponden??.
Pentru a determina momentul în care acceptarea î?i produce efectele,
trebuie analizat voin?a celui care accept? oferta spre a vedea dac? acesta,
la ceea ce con?ine, a în?eles s? se angajeze din momentul când a semnat
înscrisul cuprinzând acceptarea sau numai din momentul expedierii lui.
Aceasta constituie o problem? de fapt, ce va fi solu?ionat?, ca atare, de
c?tre instan?? (care va avea de ales între aceast? expediere ?i cea a
semn?rii înscrisului). Dar cum ?i dup? expedierea înscrisului de acceptare
semnatarul o poate revoca, se pune problema dac? momentul când a ajuns la
ofertant. O atare problem? nu mai prive?te îns? acceptarea ca atare, ci ea
prive?te momentul însu?i al încheierii contractului moment din care
desigur, acceptarea nu mai poate fi revocat?.
În mod logic, cum contractul se formeaz? numai prin simplul consim??mânt,
s-ar putea spune c? el se încheie din momentul în care s-au întâlnit cele
dou? voin?e exprimate prin ofert? ?i acceptare. Împotriva acestei solu?ii s-
ar putea obiecta îns? c? ofertantul nu poate fi obligat cât timp nu ?tie c?
oferta a fost acceptat?, ?i c? acordul de voin?e a fost realizat. Mai mult,
s-ar putea spune acela?i lucru ?i despre acceptare ?i anume c? nici
acceptantul nu poate fi obligat cât timp nu ?tie c? acceptarea sa a ajuns
la cuno?tin?a ofertantului. P?r?ile s-ar afla astfel într-un cerc vicios,
care ar face imposibil? contractarea prin coresponden??, sau din care nu ar
putea ie?i decât recurgând la prezum?ii (cum ar fi, de pild?, aceea c?
faptul ajungerii accept?rii la ofertant face s? se prezume c? acesta a luat
cuno?tin?? de acceptare).
Referitor la toate aceste aspecte pe care poate s? le prezinte problema
determin?rii momentului în care se consider? încheiat contractul, în
doctrin? se întâlnesc mai multe solu?ii care ar putea fi grupate astfel:
Sistemul misiunii sau al declara?iunii. În virtutea acestui sistem se
consider? c? un contract se formeaz? chiar din momentul accept?rii ofertei,
deoarece acceptarea acesteia constituie singura condi?ie necesar? pentru
na?terea contractului.
În acest sistem îns?, determinarea momentului încheierii contractului ar
depinde numai de voin?a acceptantului ofertei, care, de?i a semnat
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
|