pierdut acest termen, actul juridic nu mai poate fi desfiin?at ?i el  r?mâne 
valabil, chiar dac? anterior fusese susceptibil de anulare. 
   În literatura juridic? s-a  precizat  c?  ac?iunea  în  nulitate  este  o 
ac?iune autonom?, care are drept scop  s?  restabileasc?  ordinea  de  drept 
înc?lcat?. Chiar dac? actul juridic încheiat cu înc?lcarea  legii  a  produs 
unele consecin?e patrimoniale, scopul  principal  al  ac?iunii  în  nulitate 
este înl?turarea efectelor  actului  juridic  nul  ?i  abia  apoi  repararea 
daunelor patrimoniale. Iat? de ce se afirm? c? ac?iunea în nulitate  este  o 
ac?iune autonom?, care urm?re?te s? asigure preem?iunea ordinii de drept. 
                     Efectele nulit??ii actului juridic 
                           No?iune ?i reglementare 
   Efectul nulit??ii rezid? în desfiin?area  actului  juridic  din  momentul 
încheierii  sale,  ceea  ce  conduce  la  restabilirea  ordinii   de   drept 
înc?lcate.[23] 
   Actul juridic nul poate produce efecte în viitor, iar efectele produse în 
trecut se  desfiin?eaz?  retroactiv.  A?adar  nulitatea  opereaz?  nu  numai 
pentru  viitor,  ci  ?i  pentru  trecut.  Retroactivitatea  este  consecin?a 
fireasc? a nulit??ii actului juridic. 
   Trebuie  re?inut  c?  efectele  nulit??ii  sunt  acelea?i  –   lipsa   de 
eficacitate  a  actului  juridic  –  indiferent  c?  ne  g?sim  în  prezen?a 
nulit??ii absolute sau a nulit??ii relative. 
   Întrucât nulitatea opereaz? retroactiv, efectele acesteia vor depinde  ?i 
de al?i factori, care au survenit dup? încheierea actului  juridic,  cum  ar 
fi: executarea sau neexecutarea actului  juridic,  transmiterea  drepturilor 
de c?tre dobânditor unor ter?e persoane subdobânditoare. 
               Principiile efectelor nulit??ii actului juridic 
   Efectele nulit??ii sunt cârmuite de trei principii importante: 
   . Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actului juridic; 
   .  Principiul  restabilirii  situa?iei  anterioare  încheierii   actului 
     juridic; 
   . Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente, ca  o  consecin??  a 
     anul?rii actului juridic; 
      Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actelor juridice 
   Aplicarea  sanc?iunii  nulit??ii  actului  juridic   atrage   dup?   sine 
desfiin?area retroactiv? a efectelor actului respectiv,  iar  pentru  viitor 
actul juridic nu va mai produce efecte. Cu alte cuvinte  actul  nul  va  mai 
produce  efecte  pentru  viitor,  iar  efectele   produse   în   trecut   se 
desfiin?eaz? retroactiv. 
   Retroactivitatea conduce la desfiin?area efectelor actului juridic,  care 
s-au produs în trecut (între data încheierii actului ?i  data  anul?rii  sau 
constat?rii nulit??ii lui) ?i la încetarea producerii lor  în  viitor,  dup? 
pronun?area hot?rârii judec?tore?ti prin care actul juridic  a  fost  anulat 
sau care a constatat nulitatea absolut? a acestuia. În  realitate,  în  baza 
retroactivit??ii efectelor nulit??ii, p?r?ile se v?d în situa?ia  anterioar? 
încheierii actului juridic, deoarece numai astfel  concordan?a  dintre  lege 
?i actul respectiv poate fi armonizat?. 
   Prin urmare, în baza principiului  retroactivit??ii  efectelor  nulit??ii 
actului  juridic,  efectele   actului   contrare   legii   sunt   retroactiv 
desfiin?ate, iar p?r?ile  urmeaz?  s?  fie  repuse  în  situa?ia  anterioar? 
încheierii actului. 
   În ipoteza în care actul juridic nu a fost executat, pronun?area anul?rii 
ori constatarea nulit??ii actului conduce  la  ineficacitatea  lui,  p?r?ile 
fiind considerate c? n-au avut niciodat? dreptul  sau  obliga?ii  reciproce. 
Drept urmare, nici una dintre p?r?i nu mai poate cere executarea actului. 
   În ipoteza în care actul juridic a fost executat  în  totalitate  sau  în 
parte, odat? cu declararea nulit??ii sau anularea acestuia  se  desfiin?eaz? 
retroactiv efectele lui, iar p?r?ile sunt obligate s?-?i restituie  reciproc 
presta?iile executate. 
   Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii se întemeiaz? pe  un  alt 
principiu fundamental  al  dreptului  ?i  anume  pe  principiul  suprema?iei 
legii, pentru c? nu este îng?duit ca în via?a  noastr?  juridic?  s?  existe 
acte juridice ale c?ror efecte sunt  contrare  legii,  de  aceea  se  impune 
înl?turarea lor ?i restabilirea ordinii de drept înc?lcate. 
   De la  principiul  retroactivit??ii  efectelor  nulit??ii  exist?  câteva 
excep?ii dictate fie de caracterul ireversibil al prescrip?iilor  executate, 
fie de ra?iuni de politic? juridic?. 
   Excep?iile vizeaz? cazurile în care efectele nulit??ii actului juridic se 
produc numai pentru viitor,  nu  ?i  pentru  trecut,  ceea  ce  înseamn?  c? 
efectele actului juridic declarat nul sau anulat sunt  men?inute  pe  trecut 
(pe perioada dintre data declar?rii nulit??ii sau anul?rii  actului  juridic 
?i data încheierii lui). 
   Excep?iile  invocate  de  doctrin?  de  la  principiul   retroactivit??ii 
efectelor nulit??ii actului juridic sunt: 
1. Men?inerea efectelor  produse  în  trecut  de  contractele  cu  executare 
   succesiv? (de exemplu, contractul de închiriere, contractul  de  vânzare- 
   cump?rare  cu  o  clauz?  de  între?inere),  datorit?   ireversibilit??ii 
   presta?iilor executate succesiv. În  toate  aceste  contracte,  care  dau 
   na?tere la presta?ii succesive sau  continue,  de  durata  în  timp,  din 
   moment ce presta?iile s-au efectuat, ele nu  mai  pot  fi  înl?turate  pe 
   trecut. Astfel, un contract de închiriere în executarea c?ruia  locatorul 
   a asigurat folosin?a locuin?ei, iar locatarul a pl?tit chiria,  nu  poate 
   fi desfiin?at  ?i  pentru  trecut,  deoarece  obliga?ia  de   a  pune  la 
   dispozi?ia locuin?a s-a consumat  ireversibil,  iar  restituirea  chiriei 
   pl?tite nu se justific?, deoarece ar conduce la  îmbog??irea  locatarului 
   f?r? just temei. 
2. Recunoa?terea efectelor  actului  juridic  încheiat  cu  înc?lcarea  unor 
   condi?ii  de  validitate,  deoarece  legea  nu   stabile?te   constatarea 
   nulit??ii actului (cu consecin?a desfiin??rii ex tunc), ci desfacerea lui 
   pe viitor. Este cazul nerespect?rii condi?iilor de validitate a  adop?iei 
   unui minor (art … CF ) privitoare la luarea  consim??mântului  p?rin?ilor 
   celui adoptat, nerespectare care este sanc?ionat? de lege ( art cf  )  nu 
   cu nulitate absolut?,  ci  cu  desfacerea  adop?iei  (deci  cu  p?strarea 
   efectelor pe trecut) dar ?i aceasta condi?ionat, “dac? este în  interesul 
   copilului ca el s? se întoarc? la ace?tea”. 
   Prin urmarea actul juridic al adop?iei nu se  desfiin?eaz?  ci  numai  se 
desface. Evident c? legiuitorul a avut  în  vedere  ra?iuni  de  ocrotire  a 
minorului, de aceea s-a ab?tut de la principiul  retroactivit??ii  efectelor 
nulit??ii actului juridic. 
3. Men?inerea efectelor c?s?toriei chiar dac?  a  fost  declarat?  nul?,  în 
   privin?a  copiilor  rezulta?i  din  acea  c?s?torie  (exemplu  declararea 
   nulit??ii c?s?toriei nu are nici o urmare în privin?a copiilor, care  î?i 
   p?streaz? situa?ia de copii din c?s?torie) 
   Aceast?  dispozi?ie  a  fost  prev?zut?  tot  din  necesitatea  ocrotirii 
copiilor ?i înl?tur?rii raporturilor de familie. 
   Principiul restabilirii situa?iei anterioare încheierii actului juridic 
(restitutio in integrum) 
   Principiul restitutio in integrum poate fi configurat ca fiind  corolarul 
principiului  retroactiv  efectelor  nulit??ii  actului  juridic,   deoarece 
desfiin?area retroactiv? a efectelor actului,  contrare  legii,  trebuie  s? 
duc? la restituirea reciproc?  ?i  integral?  a  presta?iilor  executate  de 
p?r?i de la încheierea actului ?i pân? la declararea nulit??ii sau  anularea 
lui. 
   Cu alte cuvinte, principiul restabilirii situa?iei anterioare este într-o 
rela?ie de dependen?? fa??  de  principiul  retroactiv  efectelor  nulit??ii 
actului juridic. 
   Adagiul restitutio in integrum înseamn? restituirea tuturor  presta?iilor 
executate în baza unui contract declarat nul sau anulat. 
   Principiul  restabilirii  situa?iei  anterioare  se  refer?  la  efectele 
nulit??ii actului juridic între p?r?ile acestui act ?i nu fa?? de ter?i. 
   Pentru ca s? opereze concomitent,  retroactivitatea  actului  juridic  ?i 
restituirea presta?iilor, între p?r?i, pe  plan  procesual,  reclamantul  va 
trebui s? intenteze o ac?iune  cu  dou?  capete  de  cerere:  o  ac?iune  în 
constatarea  nulit??ii  sau  anul?rii  actului  juridic  ?i  o  ac?iune   în 
restituirea presta?iilor executate anterior nulit??ii. Evident c? nu  exist? 
nici un impediment procesual ca, dup? ce reclamantul  ob?ine  nulitatea  sau 
anularea actului juridic, s? se îndrepte cu alt? ac?iune  principal?  pentru 
a ob?ine restituirea presta?iilor executate, situa?ie în care pârâtul,  dac? 
?i-a  executat  ?i  el  obliga?ia,  are  interesul  s?   promoveze   ac?iune 
reconven?ional?  pentru  restituirea  presta?iei  efectuate  de  el  sau  s? 
introduc? o ac?iune principal? separat. 
   De la principiul restitutio in integrum exist? câteva excep?ii, stabilite 
de lege în virtutea unor ra?iuni de ordin juridic, social  sau  moral,  care 
privesc anumite cazuri în care presta?iile  executate  în  termenul  actului 
desfiin?at retroactiv (declarat nul sau anulat) nu sunt supuse restituirii. 
   Asemenea excep?ii relevate de literatura  juridic?  ?i  de  jurispruden?? 
sunt: 
   Incapabilul (minorul sau interzisul) nu este ?inut s? restituie, potrivit 
art … decât în m?sura îmbog??irii sale. Acest text de  lege  dispune:  “Când 
minorii, interzi?ii sau femeile m?ritate sunt admi?i în aceast? calitate,  a 
exercita ac?iune în restituire în contra angajamentelor lor,  ei  nu  întorc 
ceea ce au primit, în urmarea  acestor  angajamente,  în  timp  minorita?ii, 
interdic?iei sau maritajului, decât dac?  se  probeaz?  c?  au  profitat  de 
aceea ce li s-a dat” 
   Dobânditorul  de  bun?-credin??  al  unui  bun  printr-un  act  lovit  de 
nulitate, este exonerat de obliga?ia  de  a  restitui,  odat?  cu  bunul  ?i 
fructele percepute.  Este  regula  statornicit?  de  art  ..  care  prevede: 
“Posesorul nu câ?tig? proprietatea fructelor  decât  când  posed?  cu  bun?- 
credin??; la cazul contrariu, el este dator a înapoia  productele,  împreun? 
cu lucrul proprietarului care-l  revendic?”  dispozi?iile  acestui  text  se 
justific? pe ra?iuni de politic? juridic?, izvorâte  din  necesitatea  de  a 
proteja buna-credin??, atât de necesar? în opera?iunile juridice. 
   Mo?tenitorul care în mod voluntar ?i în cuno?tin?? de cauz? a executat un 
legat  nul  pentru  vicii  de  form?,  nu  mai  poate  pretinde  restituirea 
presta?iilor, deoarece nu mai suntem  în  prezen?a  unei  pl??i  nedatorate, 
supus?  repeti?iunii,  ci  în  prezen?a  unei  obliga?ii  morale  care  este 
valabil? juridic. 
   Una din p?r?ile actului juridic  lovit  de  nulitate  nu  se  putea  cere 
restituirea  presta?iei  efectuate  dac?  invoca  propria   sa   turpitudine 
(imoralitate). 
   Este de fapt adagiul: nemo auditur propriam turpitudinem alegans (nim?nui 
nu-i este îng?duit s? se  prevaleze  de  propria  sa  imoralitate  pentru  a 
ob?ine în justi?ie ocrotirea unui drept). 
   Potrivit legisla?iei unui stat de drept, în care  trebuie  respectate  nu 
numai normele imperative, dar ?i legile care intereseaz? ordinea public?  ?i 
bunele  moravuri,  nu  este  admisibil?  o  ac?iune  în   justi?ie,   pentru 
restituirea presta?iei, dac? prin actul  juridic  încheiat  s-a  urm?rit  un 
scop imoral. 
   Putem formula regula c? ori de câte ori  reclamantul  invoc?  propria  sa 
turpitudine   pentru   ob?inerea   restituirii   presta?iei,   ac?iunea   în 
repeti?iune  va  trebui  s?  fie   respins?.   A?a,   de   pild?,   ac?iunea 
reclamantului având ca obiect  restituirea  unui  împrumut,  acordat  pentru 
men?inerea unor raporturi extraconjugale,  va  trebui  s?  fie  respins?  ca 
inadmisibil?,  deoarece  s-a  înc?lcat  principiul  nemo  auditur   propriam 
turpitudinem alegans. Evident  c?  în  spe??,  respectiv  în  contractul  de 
împrumut cauza este imoral?, de aceea actul  juridic  trebuie  declarat  nul 
absolut, iar ac?iunea în repeti?iune a presta?iei  executate  de  reclamant, 
care invoc?  propria  sa  turpitudine,  trebuie  respins?  ca  inadmisibil?. 
Excep?ia se aplic? pe ra?iuni de moralitate, care trebuie s? existe  într-un 
stat de drept. 
   Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente ca o consecin?? 
a nulit??ii actului ini?ial 
   Ca o consecin?? a aplic?rii principiului relativit??ii efectelor  actului 
juridic, acesta nu produce efecte decât între p?r?ile de la care eman?,  iar 
nulitatea actului juridic produce efecte, de asemenea,  numai  în  privin?a, 
p?r?ilor care au încheiat actul. 
   Neîndoios c? efectele nulit??ii se pot r?sfrânge ?i asupra  ter?ilor,  în 
m?sura în care  ace?tea  au  dobândit  dreptul  de  la  partea  vinovat?  de 
pronun?area nulit??ii ori p?r?ile vinovate de constatarea nulit??ii. 
   Deoarece nimeni nu poate  transmite  mai  multe  drepturi  decât  le  are 
însu?i, este firesc ca, odat? cu suprimarea dreptului  dobândit  prin  actul 
juridic  de   c?tre   una   din   p?r?i,   s?   fie   nimicit   ?i   dreptul 
subdobânditorului. 
   Într-adev?r, din moment ce nulitatea desfiin?eaz? dreptul  dobânditorului 
cu atât mai mult trebuie suprimat ?i dreptul ter?ului pe care  l-a  dobândit 
prin actul declarat nul sau anulat. În acest caz, nulitatea  opereaz?  ca  o 
rezolu?iune. 
   Principiul anul?rii actelor subsecvente, prive?te efectele nulit??ii fa?? 
de ter?i ?i el poate fi  conturat  ca  o  regul?  juridic?  potrivit  c?reia 
nulitatea actului ini?ial sau primar atrage dup? sine  ?i  anularea  actului 
subsecvent, dac? se refer? la acela?i drept. 
   De cele mai multe ori, principiul  anul?rii  actului  subsecvent  are  în 
vedere actul juridic care a operat transmisiunea dreptului  de  proprietate, 
sau a altui drept real, când nulitatea actului pe lâng?  împrejurarea  c?  a 
creat  între  p?r?i  obliga?ii  reciproce  de  restituire   a   presta?iilor 
efectuate, are consecin?e asupra  ter?ilor  c?ci  drepturile  consim?ite  de 
dobânditor în favoarea acestora (ter?ilor) vor fi anulate odat?  cu  dreptul 
dobânditorului. 
   Aplicarea cu stricte?e a principiului rezoluto iure dantis resolvitur ius 
accipientus ar fi de  natur?  s?  pericliteze  circuitul  civil,  s?  creeze 
situa?ii inechitabile în via?a juridic?  ?i  s?  anihileze  inciden?a  altor 
principii juridice pentru ordinea de drept. De  aceea,  principiul  cunoa?te 
anumite derog?ri. 
   Excep?iile de la acest principiu privesc situa?iile juridice în care de?i 
actul juridic este declarat nul sau anulat,  actul  subsecvent  al  ter?ului 
subdobânditor se men?ine. Avem în vedere urm?toarele cazuri: 
   a) Subdobânditorul de bun?-credin?? p?streaz? bunul  imobil  dobândit  cu 
titlu oneros de la transmi??torul al c?rui  titlu  de  proprietate  declarat 
nul sau anulat. 
   Exemplu Anularea titlului de proprietate  al  transmi??torului  cu  titlu 
oneros al unui bun nu este de natur? s? atrag?  caducitatea  actului  în  ce 
prive?te pe ter?ul achizitor, în cazul  c?  acesta  este  de  bun?-credin??, 
solu?ia – care se prezum? – justificându-se pe considera?ie de achitarea  ?i 
utilitate social?. Numai  în  cazul  în  care  ter?ul  achizitor,  cu  titlu 
oneros,  a  cunoscut  sau,  cu   diligen?e   minime,   putea   s?   cunoasc? 
nevalabilitatea titlului de proprietate al înstr?in?torului, deci a fost  de 
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 
   
 |