Clasificarea aceasta este de origine francez?, iar când nulitatea era
prev?zut? expres de lege (actul este “nul de drept”), ea opera în puterea
legii, f?r? interven?ia instan?ei de judecat?.
În dreptul civil român, distinc?ia între nulit??ile de drept ?i
judiciare este nesemnificativ? în practic?, deoarece în toate cazurile,
indiferent c? suntem în prezen?a unei nulit??i absolute, când instan?a
constat? aceast? nulitate, sau a unei nulit??i relative, când instan?a
pronun?? nulitatea, pentru ca actul juridic s? fie desfiin?at de regul?
intervine organul jurisdic?ional.
În legisla?ia român? exist? texte care declar? “nul de drept” un act
juridic, dar, pentru a înl?tura situa?ia juridic? creat? prin acest act se
impune o hot?râre judec?toreasc? de declarare a nulit??ii. A?a de pild?,
art statueaz?: “Conven?ia f?cut? prin eroare, violen?? sau dol nu este
nul? de drept, ci d? loc numai ac?iunii de nulitate”.
La noi în ?ar? conform art. 60 C.civ. care precizeaz? c?: “cel al
c?rui consim??mânt a fost viciat prin în?el?ciune, violen??, amenin?are în
urma unei învoieli dolosive sau în urma unui concurs de împrejur?ri grele
poate cere anulare conven?iei”
Deci, conchidem noi, nimeni nu-?i poate face singur dreptate,
desfiin?ând situa?ia juridic? existent?, ci trebuie s? recurg? la justi?ie.
Cauzele de nulitate a actului juridic
Privite în general, cauzele care conduc la nulitatea actului juridic s-
ar subsemna ideii de nerespectare a dispozi?iilor legale, care
reglementeaz? condi?iile necesare pentru ca aceasta s? fie valabil?.
În doctrin? sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic
urm?toarele:
. Înc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare la capacitatea de a
încheia actul juridic;
. Lipsa unui element esen?ial, structural, al actului juridic
(consim??mântul, obiectul, cauza);
. Vicierea consim??mântului exprimat în actul juridic;
. Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;
. Ilicitatea sau imoralitatea cauzei;
. Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice ?i
bunurilor moravuri;
. Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne;
. Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru unele
acte juridice;
. Frauda legii.
De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la
nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic.
Cauze de nulitate absolut?
Sanc?iunea nulit??ii absolute a actului juridic intervine în
urm?toarele cazuri:
o Când se încalc? dispozi?iile legale referitoare la capacitatea civil?
a persoanei. Este vorba de: a) nerespectarea de c?tre unele persoane a
incapacit??ii speciale la care sunt supuse pentru ocrotirea vreunui
interes social ob?tesc. O asemenea incapacitate special? este
prev?zut? de art .. pentru judec?tori, procurori ?i avoca?i, care
sunt opri?i s? cesioneze drepturi litigioase ?i b) lipsa capacit??ii
de folosin?? a dreptului datorit? nerespect?rii principiului
specialit??ii de c?tre persoana juridic?;
o Când actul juridic este lipsit de un element esen?ial, de o condi?ie
esen?ial? pentru validitatea lui consim??mântul, obiectul, cauza.
Consim??mântul lipse?te cu des?vâr?ire în cazul erorii-obstacol, când
voin?a celor dou? p?r?i nu s-a întâlnit pentru a se încheia valabil
actul juridic. În acest caz nu suntem în prezen?a unui viciu de
consim??mânt, ci în prezen?a unui obstacol la încheierea actului
juridic;
o Când obiectul actului juridic nu este valabil (este obiect ilicit sau
imoral);
o Când cauza actului juridic nu este valabil? (este ilicit? sau
imoral?);
o Când forma cerut? de lege în mod obligatoriu, nu a fost respectat? de
p?r?i;
o Când au fost nesocotite dispozi?iile imperative ale legii, ordinii
publice ?i bunele moravuri;
o Când lipse?te autoriza?ia administrativ?, ori aceasta nu este
valabil?, întrucât s-a acordat cu înc?lcarea legii;
o Când pentru actul juridic încheiat s-a fraudat legea.
Cauze de nulitate relativ?
Sanc?iunea nulit??ii relative a actului juridic intervine în
urm?toarele cazuri:
o Când consim??mântul exprimat în actul juridic a fost viciat prin eroare,
dol, violen?? sau leziuni;
o Când a lipsit discern?mântul uneia din p?r?i în momentul încheierii
actului juridic;
o Când actul juridic a fost încheiat de persoane lipsite de capacitate de
exerci?iu sau de persoane cu capacitate de exerci?iu sau de persoane cu
capacitate de exerci?iu restrâns?, care n-au avut încuviin??rile
prev?zute de lege. Este vorba de: a) actul juridic încheiat de persoane
lipsite de capacitate de exerci?iu (minorii sub 15 ani ?i persoanele sub
interdic?ie); b) actul juridic încheiat de un minor cu capacitatea de
exerci?iu restrâns?, f?r? încuviin?area ocrotitorului legal, act care
este lezionar pentru minor; c) actul juridic încheiat f?r? încuviin?area
autorit??ii tutelare.
o Când actul juridic a fost încheiat cu nesocotirea unor interdic?ii legale
prev?zute în scopul ocrotirii unor interese particulare.
Regimul juridic al nulit??ii
Clasificarea nulit??ii în absolut? ?i relativ? este deosebit de
important? din cauza regimului juridic diferit al celor dou? categorii de
nulit??i. Acest regim diferit se datoreaz? naturii distincte a interesului
ocrotit prin norma juridic? înc?lcat?. Dac? interesul ocrotit este cel
general, ob?tesc, atunci sanc?iunea înc?lc?rii legii este nulitatea
absolut? cu regimul ei juridic propriu, iar dac? interesul ocrotit este
particular al p?r?ilor sau al uneia dintre ele, atunci sanc?iunea
înc?lc?rii legii este nulitatea relativ?, cu regimul ei juridic distinct.
Regimul juridic al nulit??ii se refer? la regulile care genereaz? atât
nulitatea absolut? cât ?i nulitatea relativ?.
Deosebirea de regimul juridic dintre nulitatea absolut? ?i nulitatea
relativ? prive?te trei aspecte: a) persoanele care pot invoca nulitatea; b)
prescrierea dreptului la ac?iune ?i c) posibilitatea acoperirii nulit??ii
prin confirmarea actului juridic.
În cele ce urmeaz? vom examina separat regimul juridic al nulit??ii
absolute ?i regimul juridic al nulit??ii relative.
Regimul juridic al nulit??ii absolute
Regulile care cârmuiesc regimul juridic al nulit??ii absolute sunt:
a) Nulitatea absolut? poate fi invocat? de orice persoan? interesat?.
Persoanele interesate pot fi: p?r?ile actului juridic, avânzii cauz?
ai p?r?ilor, procurorul ?i chiar instan?a din oficiu. De observat c?,
îns??i partea care ar fi vinovat? de faptele ce constituie cauza
nulit??ii, poate cere constatarea nulit??ii absolute ?i desfiin?area
retroactiv? a actului juridic, invocând chiar cauza pe care a invocat-
o personal. Aceasta se explic? prin aceea c? s-a înc?lcat o dispozi?ie
legal? imperativ? al c?rei scop este ocrotirea unui interes general
ob?tesc. Se acord? neîndoios, prioritate ordinii de drept, fa?? de
interesul particular al uneia sau ambelor p?r?i. Întrucât, actele
juridice sunt guvernate de principiul consensualismului acestora,
num?rul persoanelor care pot invoca nulitatea absolut? este destul de
restrâns. Ter?ii care sunt str?ini de actul juridic, vor putea invoca
nulitatea absolut? a acestuia numai în m?sura în care actul juridic le
este opozabil, deoarece numai atunci se bucur? de un interes ocrotit
de lege.
b) Ac?iunea în nulitate absolut? este imprescriptibil?. Aceasta înseamn?
c? ac?iunea în constatarea nulit??ii absolute poate fi intentat?
oricând, nefiind îngr?dit de vreo durat? în timp de la încheierea
actului. Imprescriptibilitatea ac?iunii în nulitate absolut? rezult?
din dou? împrejur?ri:
1. Fiind o ac?iune în constatarea unei nulit??i opereaz? în
puterea legii;
2. Este expres prev?zut? de text.
c) Nulitatea absolut? nu poate fi acoperit? prin confirmarea actului.
Întrucât nulitatea absolut? are ca fundament ocrotirea unor
interese generale, ob?te?ti ?i de aici dreptul oric?rei persoane de
a o invoca, actul juridic lovit de nulitate absolut? nu poate fi
confirmat. P?r?ile nu au decât posibilitatea de a încheia un act
juridic nou, valabil, care nu poate valida vechiul act nul, ci va
fi un act juridic independent, a c?rui exigen?? începe în momentul
încheierii lui. Vechiul act juridic va r?mâne în continuare nul.
Exem c?s?toria.
Regimul juridic al nulit??ii relative
Regulile care cârmuiesc regimul juridic la nulit??ii relative sunt:
Nulitatea relativ? poate fi invocat? numai de persoana ocrotit? de
dispozi?ia legal? ce reglementeaz? nulitatea.
De pild?, nulitatea relativ? pentru viciu de consim??mânt nu poate fi
invocat? decât de partea al c?rui consim??mânt a fost viciat la încheierea
actului juridic, deoarece numai în vederea ocrotirii acestuia legiuitorul a
statuat posibilitatea anul?rii actului. Desigur c? numai partea respectiv?
poate aprecia, în ce m?sur? consim??mântul i-a fost viciat, ?i în ce m?sur?
i-au fost v?t?mate interesele. Cealalt? parte nu poate invoca nulitatea
relativ? a actului juridic respectiv.
Sunt situa?ii când fiecare dintre p?r?ile contractante va putea invoca
nulitatea relativ?. De exemplu, dac? un contract a fost încheiat între doi
minori, fiecare dintre ace?tia va fi în drept s? invoce nulitatea relativ?
a contractului.
Mai trebuie men?ionat situa?ia în care fiecare parte contractant? poate
invoca nulitatea relativ? a contractului, dar pentru temeiuri juridice
diferite. A?a de pild?, o parte poate invoca nulitatea pentru lipsa
capacit??ii de exerci?iu la încheierea contractului, iar cealalt? pentru un
viciu de consim??mânt (eroarea de exemplu).
Tot astfel, aceast? nulitate poate fi invocat? ?i de procuror, în m?sura
în care ac?iunea în anulare nu are un caracter stric personal.
Ac?iunea în nulitate relativ? este supus? prescrip?iei extinctive.
Termenul de prescrip?ie este de trei ani ?i el începe s? curg? dup?
distinc?iile art. 79 C. civ. Potrivit textului acestui articol “
Prescrip?ia începe s? curg? din ziua în care s-a n?scut dreptul la ac?iune;
dreptul la ac?iune se na?te din ziua când persoana a aflat sau trebuia s?
afle, c? i-a fost înc?lcat un drept”. În caz de viclenie ori eroare sau în
celelalte cazuri de anulare, prescrip?ia începe s? curg? de la data când
cel îndrept??it, reprezentantul s?u legal sau persoana chemat? de lege s?-i
încuviin?eze actele, a cunoscut cauza anul?rii, îns? cel mai târziu de la
împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”
De observat c? termenul de prescrip?ie susmen?ionat se aplic? numai la
ac?iunile având un obiect patrimonial. Referitor la ac?iunile
nepatrimoniale, ele sunt în principiu imprescriptibile.
Dup? împlinirea termenului de prescrip?ie, dreptul la ac?iune în anulare
actului juridic se stinge, dar nulitatea relativ? poate fi invocat? pe cale
de excep?ie, oricând, întrucât numai dreptul la ac?iune se stinge.
Nulitatea relativ? poate fi acoperit? prin confirmare.
Confirmarea nu este altceva decât un act juridic unilateral prin care o
persoan? renun?? la dreptul s?u de a invoca nulitatea relativ? a unui act
juridic.
Confirmarea poate fi f?cut? în dou? moduri: expres ?i tacit
Confirmarea expres? se face printr-un înscris (numit act confirmativ),
care trebuie s? îndeplineasc? o sum? de condi?ii. Cele mai importante
condi?ii privesc pe autorul confirm?rii actului anulabil, care nu este
decât persoana ce putea invoca nulitatea relativ?. Aceast? persoan? trebuie
s? fie capabil?, iar consim??mântul ei s? nu fie alterat de vreun viciu. De
aici concluzia c? confirmarea actului anulabil nu poate fi f?cut? decât
dup? încetarea incapacit??ii sau dup? încetarea sau descoperirea viciului
de consim??mânt, iar autorul confirm?rii trebuie s? fie con?tient de viciul
actului juridic pe care-l confirm?.
Actul de confirmare expres? trebuie s? îndeplineasc? ?i el condi?iile de
valabilitate ?i anume: s? cuprind? elementele esen?iale ale actului juridic
(obiect cauz?, natura obliga?iei), cauza nulit??ii ?i inten?ia de a renun?a
la ac?iunea în anulare.
Confirmarea tacit? rezult? din executarea actului anulabil.
Principalul efect el anul?rii este acela c? anulabilitatea actului
juridic dispare retroactiv aceasta însemnând c?, dup? confirmare, partea nu
mai poate invoca nulitatea relativ? a actului juridic, nici pe cale de
ac?iune, nici pe cale de excep?ie.
Constatarea nulit??ii absolute ?i pronun?area nulit??ii relative.
Desfiin?area efectelor actului juridic lovit de nulitate absolut? sau de
nulitate relativ? trebuie s? fie opera instan?ei judec?tore?ti. Este de
notat c? rolul instan?ei judec?tore?ti nu este acela?i în cazul celor dou?
nulit??i (absolut? ?i relativ?).
Nulitatea absolut? opereaz? prin puterea legii, chiar din momentul
încheierii actului juridic. Întrucât actul juridic nu a luat fiin?? în mod
legal, dac? p?r?ile ajung la în?elegere cu privire la recunoa?terea
nulit??ii actului juridic, nu este necesar s? se recurg? la sesizarea
instan?ei judec?tore?ti pentru a constata nulitatea absolut?. Fa?? de
împrejurarea c? a devenit o practic? constant? recurgerea la autorit??ile
justi?iei pentru constatarea nulit??ii absolute, conchidem c? acordul
p?r?ilor referitor la recunoa?terea nulit??ii absolute este, de regul?,
irealizabil?.
Prin urmare nulitatea absolut? este constatat? de instan?a de
judec?toreasc?, care face o aplicare necesar? a legii, nu o apreciere
proprie. Ac?iunea în constatarea nulit??ii absolute este imprescriptibil?.
În contrast cu nulitatea absolut?, nulitatea relativ? nu opereaz? prin
puterea legii, întrucât actul juridic anulabil a luat fiin?? ?i el necesit?
a fi desfiin?at de c?tre instan?a judec?toreasc?.
Prin urmare, nulitatea relativ? este supus? aprecierii instan?ei
judec?tore?ti, care o pronun??, ?i ea opereaz? deci prin puterea hot?rârii
judec?tore?ti.
Este necesar a învedera c? ?i p?r?ile au posibilitatea s? desfiin?eze
actul juridic anulabil, dar dac? nu se în?eleg, partea îndrept??it? trebuie
s? intenteze ac?iune în justi?ie. Cum aceast? ac?iune este prescriptibil?
în termenul general de prescrip?ie (trei ani), în cazul în care partea a
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
|