Ìåíþ
Ïîèñê



ðåôåðàòû ñêà÷àòüNotiunea si clasificarea actelor juridice civile

Clasificarea aceasta este de origine francez?, iar când nulitatea era

prev?zut? expres de lege (actul este “nul de drept”), ea opera în puterea

legii, f?r? interven?ia instan?ei de judecat?.

În dreptul civil român, distinc?ia între nulit??ile de drept ?i

judiciare este nesemnificativ? în practic?, deoarece în toate cazurile,

indiferent c? suntem în prezen?a unei nulit??i absolute, când instan?a

constat? aceast? nulitate, sau a unei nulit??i relative, când instan?a

pronun?? nulitatea, pentru ca actul juridic s? fie desfiin?at de regul?

intervine organul jurisdic?ional.

În legisla?ia român? exist? texte care declar? “nul de drept” un act

juridic, dar, pentru a înl?tura situa?ia juridic? creat? prin acest act se

impune o hot?râre judec?toreasc? de declarare a nulit??ii. A?a de pild?,

art statueaz?: “Conven?ia f?cut? prin eroare, violen?? sau dol nu este

nul? de drept, ci d? loc numai ac?iunii de nulitate”.

La noi în ?ar? conform art. 60 C.civ. care precizeaz? c?: “cel al

c?rui consim??mânt a fost viciat prin în?el?ciune, violen??, amenin?are în

urma unei învoieli dolosive sau în urma unui concurs de împrejur?ri grele

poate cere anulare conven?iei”

Deci, conchidem noi, nimeni nu-?i poate face singur dreptate,

desfiin?ând situa?ia juridic? existent?, ci trebuie s? recurg? la justi?ie.

Cauzele de nulitate a actului juridic

Privite în general, cauzele care conduc la nulitatea actului juridic s-

ar subsemna ideii de nerespectare a dispozi?iilor legale, care

reglementeaz? condi?iile necesare pentru ca aceasta s? fie valabil?.

În doctrin? sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic

urm?toarele:

. Înc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare la capacitatea de a

încheia actul juridic;

. Lipsa unui element esen?ial, structural, al actului juridic

(consim??mântul, obiectul, cauza);

. Vicierea consim??mântului exprimat în actul juridic;

. Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;

. Ilicitatea sau imoralitatea cauzei;

. Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice ?i

bunurilor moravuri;

. Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne;

. Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru unele

acte juridice;

. Frauda legii.

De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la

nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic.

Cauze de nulitate absolut?

Sanc?iunea nulit??ii absolute a actului juridic intervine în

urm?toarele cazuri:

o Când se încalc? dispozi?iile legale referitoare la capacitatea civil?

a persoanei. Este vorba de: a) nerespectarea de c?tre unele persoane a

incapacit??ii speciale la care sunt supuse pentru ocrotirea vreunui

interes social ob?tesc. O asemenea incapacitate special? este

prev?zut? de art .. pentru judec?tori, procurori ?i avoca?i, care

sunt opri?i s? cesioneze drepturi litigioase ?i b) lipsa capacit??ii

de folosin?? a dreptului datorit? nerespect?rii principiului

specialit??ii de c?tre persoana juridic?;

o Când actul juridic este lipsit de un element esen?ial, de o condi?ie

esen?ial? pentru validitatea lui consim??mântul, obiectul, cauza.

Consim??mântul lipse?te cu des?vâr?ire în cazul erorii-obstacol, când

voin?a celor dou? p?r?i nu s-a întâlnit pentru a se încheia valabil

actul juridic. În acest caz nu suntem în prezen?a unui viciu de

consim??mânt, ci în prezen?a unui obstacol la încheierea actului

juridic;

o Când obiectul actului juridic nu este valabil (este obiect ilicit sau

imoral);

o Când cauza actului juridic nu este valabil? (este ilicit? sau

imoral?);

o Când forma cerut? de lege în mod obligatoriu, nu a fost respectat? de

p?r?i;

o Când au fost nesocotite dispozi?iile imperative ale legii, ordinii

publice ?i bunele moravuri;

o Când lipse?te autoriza?ia administrativ?, ori aceasta nu este

valabil?, întrucât s-a acordat cu înc?lcarea legii;

o Când pentru actul juridic încheiat s-a fraudat legea.

Cauze de nulitate relativ?

Sanc?iunea nulit??ii relative a actului juridic intervine în

urm?toarele cazuri:

o Când consim??mântul exprimat în actul juridic a fost viciat prin eroare,

dol, violen?? sau leziuni;

o Când a lipsit discern?mântul uneia din p?r?i în momentul încheierii

actului juridic;

o Când actul juridic a fost încheiat de persoane lipsite de capacitate de

exerci?iu sau de persoane cu capacitate de exerci?iu sau de persoane cu

capacitate de exerci?iu restrâns?, care n-au avut încuviin??rile

prev?zute de lege. Este vorba de: a) actul juridic încheiat de persoane

lipsite de capacitate de exerci?iu (minorii sub 15 ani ?i persoanele sub

interdic?ie); b) actul juridic încheiat de un minor cu capacitatea de

exerci?iu restrâns?, f?r? încuviin?area ocrotitorului legal, act care

este lezionar pentru minor; c) actul juridic încheiat f?r? încuviin?area

autorit??ii tutelare.

o Când actul juridic a fost încheiat cu nesocotirea unor interdic?ii legale

prev?zute în scopul ocrotirii unor interese particulare.

Regimul juridic al nulit??ii

Clasificarea nulit??ii în absolut? ?i relativ? este deosebit de

important? din cauza regimului juridic diferit al celor dou? categorii de

nulit??i. Acest regim diferit se datoreaz? naturii distincte a interesului

ocrotit prin norma juridic? înc?lcat?. Dac? interesul ocrotit este cel

general, ob?tesc, atunci sanc?iunea înc?lc?rii legii este nulitatea

absolut? cu regimul ei juridic propriu, iar dac? interesul ocrotit este

particular al p?r?ilor sau al uneia dintre ele, atunci sanc?iunea

înc?lc?rii legii este nulitatea relativ?, cu regimul ei juridic distinct.

Regimul juridic al nulit??ii se refer? la regulile care genereaz? atât

nulitatea absolut? cât ?i nulitatea relativ?.

Deosebirea de regimul juridic dintre nulitatea absolut? ?i nulitatea

relativ? prive?te trei aspecte: a) persoanele care pot invoca nulitatea; b)

prescrierea dreptului la ac?iune ?i c) posibilitatea acoperirii nulit??ii

prin confirmarea actului juridic.

În cele ce urmeaz? vom examina separat regimul juridic al nulit??ii

absolute ?i regimul juridic al nulit??ii relative.

Regimul juridic al nulit??ii absolute

Regulile care cârmuiesc regimul juridic al nulit??ii absolute sunt:

a) Nulitatea absolut? poate fi invocat? de orice persoan? interesat?.

Persoanele interesate pot fi: p?r?ile actului juridic, avânzii cauz?

ai p?r?ilor, procurorul ?i chiar instan?a din oficiu. De observat c?,

îns??i partea care ar fi vinovat? de faptele ce constituie cauza

nulit??ii, poate cere constatarea nulit??ii absolute ?i desfiin?area

retroactiv? a actului juridic, invocând chiar cauza pe care a invocat-

o personal. Aceasta se explic? prin aceea c? s-a înc?lcat o dispozi?ie

legal? imperativ? al c?rei scop este ocrotirea unui interes general

ob?tesc. Se acord? neîndoios, prioritate ordinii de drept, fa?? de

interesul particular al uneia sau ambelor p?r?i. Întrucât, actele

juridice sunt guvernate de principiul consensualismului acestora,

num?rul persoanelor care pot invoca nulitatea absolut? este destul de

restrâns. Ter?ii care sunt str?ini de actul juridic, vor putea invoca

nulitatea absolut? a acestuia numai în m?sura în care actul juridic le

este opozabil, deoarece numai atunci se bucur? de un interes ocrotit

de lege.

b) Ac?iunea în nulitate absolut? este imprescriptibil?. Aceasta înseamn?

c? ac?iunea în constatarea nulit??ii absolute poate fi intentat?

oricând, nefiind îngr?dit de vreo durat? în timp de la încheierea

actului. Imprescriptibilitatea ac?iunii în nulitate absolut? rezult?

din dou? împrejur?ri:

1. Fiind o ac?iune în constatarea unei nulit??i opereaz? în

puterea legii;

2. Este expres prev?zut? de text.

c) Nulitatea absolut? nu poate fi acoperit? prin confirmarea actului.

Întrucât nulitatea absolut? are ca fundament ocrotirea unor

interese generale, ob?te?ti ?i de aici dreptul oric?rei persoane de

a o invoca, actul juridic lovit de nulitate absolut? nu poate fi

confirmat. P?r?ile nu au decât posibilitatea de a încheia un act

juridic nou, valabil, care nu poate valida vechiul act nul, ci va

fi un act juridic independent, a c?rui exigen?? începe în momentul

încheierii lui. Vechiul act juridic va r?mâne în continuare nul.

Exem c?s?toria.

Regimul juridic al nulit??ii relative

Regulile care cârmuiesc regimul juridic la nulit??ii relative sunt:

Nulitatea relativ? poate fi invocat? numai de persoana ocrotit? de

dispozi?ia legal? ce reglementeaz? nulitatea.

De pild?, nulitatea relativ? pentru viciu de consim??mânt nu poate fi

invocat? decât de partea al c?rui consim??mânt a fost viciat la încheierea

actului juridic, deoarece numai în vederea ocrotirii acestuia legiuitorul a

statuat posibilitatea anul?rii actului. Desigur c? numai partea respectiv?

poate aprecia, în ce m?sur? consim??mântul i-a fost viciat, ?i în ce m?sur?

i-au fost v?t?mate interesele. Cealalt? parte nu poate invoca nulitatea

relativ? a actului juridic respectiv.

Sunt situa?ii când fiecare dintre p?r?ile contractante va putea invoca

nulitatea relativ?. De exemplu, dac? un contract a fost încheiat între doi

minori, fiecare dintre ace?tia va fi în drept s? invoce nulitatea relativ?

a contractului.

Mai trebuie men?ionat situa?ia în care fiecare parte contractant? poate

invoca nulitatea relativ? a contractului, dar pentru temeiuri juridice

diferite. A?a de pild?, o parte poate invoca nulitatea pentru lipsa

capacit??ii de exerci?iu la încheierea contractului, iar cealalt? pentru un

viciu de consim??mânt (eroarea de exemplu).

Tot astfel, aceast? nulitate poate fi invocat? ?i de procuror, în m?sura

în care ac?iunea în anulare nu are un caracter stric personal.

Ac?iunea în nulitate relativ? este supus? prescrip?iei extinctive.

Termenul de prescrip?ie este de trei ani ?i el începe s? curg? dup?

distinc?iile art. 79 C. civ. Potrivit textului acestui articol “

Prescrip?ia începe s? curg? din ziua în care s-a n?scut dreptul la ac?iune;

dreptul la ac?iune se na?te din ziua când persoana a aflat sau trebuia s?

afle, c? i-a fost înc?lcat un drept”. În caz de viclenie ori eroare sau în

celelalte cazuri de anulare, prescrip?ia începe s? curg? de la data când

cel îndrept??it, reprezentantul s?u legal sau persoana chemat? de lege s?-i

încuviin?eze actele, a cunoscut cauza anul?rii, îns? cel mai târziu de la

împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”

De observat c? termenul de prescrip?ie susmen?ionat se aplic? numai la

ac?iunile având un obiect patrimonial. Referitor la ac?iunile

nepatrimoniale, ele sunt în principiu imprescriptibile.

Dup? împlinirea termenului de prescrip?ie, dreptul la ac?iune în anulare

actului juridic se stinge, dar nulitatea relativ? poate fi invocat? pe cale

de excep?ie, oricând, întrucât numai dreptul la ac?iune se stinge.

Nulitatea relativ? poate fi acoperit? prin confirmare.

Confirmarea nu este altceva decât un act juridic unilateral prin care o

persoan? renun?? la dreptul s?u de a invoca nulitatea relativ? a unui act

juridic.

Confirmarea poate fi f?cut? în dou? moduri: expres ?i tacit

Confirmarea expres? se face printr-un înscris (numit act confirmativ),

care trebuie s? îndeplineasc? o sum? de condi?ii. Cele mai importante

condi?ii privesc pe autorul confirm?rii actului anulabil, care nu este

decât persoana ce putea invoca nulitatea relativ?. Aceast? persoan? trebuie

s? fie capabil?, iar consim??mântul ei s? nu fie alterat de vreun viciu. De

aici concluzia c? confirmarea actului anulabil nu poate fi f?cut? decât

dup? încetarea incapacit??ii sau dup? încetarea sau descoperirea viciului

de consim??mânt, iar autorul confirm?rii trebuie s? fie con?tient de viciul

actului juridic pe care-l confirm?.

Actul de confirmare expres? trebuie s? îndeplineasc? ?i el condi?iile de

valabilitate ?i anume: s? cuprind? elementele esen?iale ale actului juridic

(obiect cauz?, natura obliga?iei), cauza nulit??ii ?i inten?ia de a renun?a

la ac?iunea în anulare.

Confirmarea tacit? rezult? din executarea actului anulabil.

Principalul efect el anul?rii este acela c? anulabilitatea actului

juridic dispare retroactiv aceasta însemnând c?, dup? confirmare, partea nu

mai poate invoca nulitatea relativ? a actului juridic, nici pe cale de

ac?iune, nici pe cale de excep?ie.

Constatarea nulit??ii absolute ?i pronun?area nulit??ii relative.

Desfiin?area efectelor actului juridic lovit de nulitate absolut? sau de

nulitate relativ? trebuie s? fie opera instan?ei judec?tore?ti. Este de

notat c? rolul instan?ei judec?tore?ti nu este acela?i în cazul celor dou?

nulit??i (absolut? ?i relativ?).

Nulitatea absolut? opereaz? prin puterea legii, chiar din momentul

încheierii actului juridic. Întrucât actul juridic nu a luat fiin?? în mod

legal, dac? p?r?ile ajung la în?elegere cu privire la recunoa?terea

nulit??ii actului juridic, nu este necesar s? se recurg? la sesizarea

instan?ei judec?tore?ti pentru a constata nulitatea absolut?. Fa?? de

împrejurarea c? a devenit o practic? constant? recurgerea la autorit??ile

justi?iei pentru constatarea nulit??ii absolute, conchidem c? acordul

p?r?ilor referitor la recunoa?terea nulit??ii absolute este, de regul?,

irealizabil?.

Prin urmare nulitatea absolut? este constatat? de instan?a de

judec?toreasc?, care face o aplicare necesar? a legii, nu o apreciere

proprie. Ac?iunea în constatarea nulit??ii absolute este imprescriptibil?.

În contrast cu nulitatea absolut?, nulitatea relativ? nu opereaz? prin

puterea legii, întrucât actul juridic anulabil a luat fiin?? ?i el necesit?

a fi desfiin?at de c?tre instan?a judec?toreasc?.

Prin urmare, nulitatea relativ? este supus? aprecierii instan?ei

judec?tore?ti, care o pronun??, ?i ea opereaz? deci prin puterea hot?rârii

judec?tore?ti.

Este necesar a învedera c? ?i p?r?ile au posibilitatea s? desfiin?eze

actul juridic anulabil, dar dac? nu se în?eleg, partea îndrept??it? trebuie

s? intenteze ac?iune în justi?ie. Cum aceast? ac?iune este prescriptibil?

în termenul general de prescrip?ie (trei ani), în cazul în care partea a

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9




Íîâîñòè
Ìîè íàñòðîéêè


   ðåôåðàòû ñêà÷àòü  Íàâåðõ  ðåôåðàòû ñêà÷àòü  

© 2009 Âñå ïðàâà çàùèùåíû.