Privit? оn realitatea ei psihologic?, voin?a este un fenomen complex

care cuprinde оn con?inutul ei st?ri intelective (senza?ii, percep?ii,

gвndire, memorie); st?ri afective (emo?ii ?i sentimente) ?i st?ri volitive

(reglarea conduitei, propunerea de scopuri deliber?ri, lu?ri de decizii)[8]

?i sub aspectul ei juridic voin?a este un fenomen complex, deoarece

structura ei este format? din dou? elemente: consim??mвnt ?i cauz? a

(scop).

Corela?ia care exist? a?adar, оntre voin?? ?i consim??mвnt este de

tipul оntreg parte, voin?a alc?tuind оntregul, iar consim??mвntul o parte a

acestuia.

Formarea ?i principiile voin?ei juridice

Ceea ce оi determin? pe oameni s? оncheie acte juridice este nevoia lor

de a-?i satisface cerin?ele de ordin material ?i spiritual ale vie?ii

cotidiene. Aceasta оnseamn? c? orice act de voin?? urm?re?te realizarea

unui anumit scop. Sub influen?a nevoilor se formeaz? motivele ac?iunilor

omene?ti, motivele constituind, a?adar, elementul care-l оndeamn? pe om s?-

?i propun? anumite scopuri, iar scopul reprezint? ceea ce omul tinde s?

realizeze. Tocmai aceast? tr?s?tur? a ac?iunii omene?ti, de a urm?ri

con?tient realizarea unui anumit scop, ne оng?duie s? denumim ac?iunea sa

ca act de voin??.

Cвnt?rind motivele care o оndeamn? s? ac?ioneze, persoana delibereaz?

pвn? cвnd intervine motivul determinant care antreneaz? hot?rвrea de a o

оncheia actul juridic proiectat.

Оn procesul psihologic de formare a consim??mвntului distingem, prin

urmare, mai multe etape, ?i anume: reflectarea nevoilor оn con?tiin??,

apari?ia sub - impulsul lor – a motivelor care оndeamn? la ac?iune;

deliberarea; interven?ia motivului determinant care este reprezentarea

intelectual? a scopului principal, urm?rit ?i, оn fine hot?rвrea de a

оncheia actul juridic necesar pentru оmplinirea scopului urm?rit, adic?

pentru оmplinirea nevoilor care au constituit punctul de plecare al

procesului psihologic de formare a voin?ei juridice.

Din punct de vedere juridic intereseaz? numai interven?ia motivului

determinant ?i hot?rвrea de a оncheia actul juridic, care constituie cele

dou? elemente ale voin?ei juridice ?i anume:

a) consim??mвntul, care оnseamn? hot?rвrea de a оncheia actul juridic;

b) cauza prin care se оn?elege scopul concret urm?rit prin оncheierea

actului respectiv, scop a c?rui reprezentare intelectual? a

constituit motivul determinant ale оncheierii actului juridic

civil.

Doctrina juridic? civil? consacr? dou? principii ce guverneaz? voin?a

juridic? ?i anume principiul libert??ii actelor juridice civile, cunoscut

?i sub numele de principiu autonom de voin?? ?i principiul voin?ei reale,

numit ?i principiul voin?ei interne.

De aici rezult? c? subiectele de drept civil sunt libere s? оncheie orice

acte juridice, dar respectвnd legea ?i bunele moravuri. Cu respectarea

legii ?i a regulilor de moral?, subiectele de drept civil pot s? dea

actului juridic оncheiat, con?inutul dorit de ele. Ele sunt, de asemenea,

libere s? modifice sau s? pun? cap?t actului juridic pe care l-au оncheiat.

Pentru a produce efecte juridice, respectiv, pentru a crea, modifica,

transmite sau stinge raporturi juridice de drept civil, voin?a trebuie s?

fie exteriorizat? de forul interior al autorului ei. Cu alte cuvinte,

voin?a intern? trebuie manifestat? оn exterior pentru a fi cunoscut? de

alte persoane. Voin?a juridic? cuprinde, a?adar, dou? elemente: voin?a

intern? (real?) ?i voin?a declarat? (exteriorizat?). Pentru a putea da

na?tere la efecte juridice оntre voin?a intern? ?i cea declarat? trebuie s?

existe o concordan?? deplin?. Exist? оns? cazuri оn care nu exist?

concordan?? оntre voin?a ?i cea intern?, situa?ie оn care se ridic?

problema c?reia dintre acesteia trebuie s? i se acorde prioritate.

Defini?ia ?i cerin?ele de validitate ale consim??mвntului

Consim??mвntul este condi?ia esen?ial?, de fond, prev?zut? de lege,

pentru validitatea actului juridic civil.

Prin consim??mвnt se оn?elege hot?rвrea unei persoane de a se obliga

juridice?te ?i manifestarea оn exterior a acestei hot?rвri. Consim??mвntul

este оn aceast? accep?iune, un element fundamental ?i necesar al oric?rui

act juridic civil.

Оntr-un alt sens, mai apropiat de sensul etimologic al cuvвntului prin

consim??mвnt se desemneaz? acordul de voin?? al p?r?ilor, оn actele

juridice bilaterale ?i multilaterale.[9]

Pentru a fi valabil consim??mвntul trebuie s? оndeplineasc?, cumulativ,

urm?toarele cerin?e:

a) hot?rвrea de a оncheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?. Atвta

timp cвt consim??mвntul nu a fost exteriorizat nu are nici o semnifica?ie

juridic?.

Formele declara?iei de voin?? pot fi alese liber de c?tre cei ce оncheie

actul juridic cu excep?ia cazurilor prev?zute de lege, cвnd manifestarea de

voin?? trebuie s? оmbrace o form? special?.

Modurile de exteriorizare a consim??mвntului sunt variate. Vorbele ?i

оnscrisurile sunt cele mai frecvente. Dar оn afar? de declara?ia expres?,

f?cut? verbal, оn scris sau chiar printr-un gest, spre exemplu chemarea

unui taxi, consim??mвntul se mai poate manifesta ?i prin s?vвr?irea unei

ac?iuni cum ar fi, spre exemplu, оnceperea execut?rii unui mandat din care

rezult? оn mod concludent acceptarea mandatului ori chiar prin adoptarea

unei anumite atitudini (sta?ionarea taxiurilor оn anumite locuri ce le sunt

rezervate).

Оn literatura de specialitate, ca ?i оn practica judiciar? s-a pus

problema valorii juridice a t?cerii. Оn principiu t?cerea prin ea оns??i nu

poate valora consim??mвntul.

Cu toate acestea, legea prevede unele cazuri оn care t?cerea valoreaz?

consim??mвntul. Astfel, dac? dup? expirarea termenului stipulat prin

contractul de loca?iune, locatarul r?mвne ?i este l?sat оn posesia bunului,

loca?iunea se consider? reоnnoit? care se nume?te tacit? reloca?iune.

T?cerea mai poate valora consim??mвntul atunci cвnd p?r?ile atribuie

t?cerii semnifica?ie juridic? de consim??mвnt sau o astfel de semnifica?ie

rezult? din obicei.

b) consim??mвntul trebuie s? provin? de la o persoan? care are

discern?mвnt. Actul juridic civil fiind un act de voin??, autorii

manifestarea de voin?? trebuie s? aib? puterea de a discerne ?i a aprecia

consecin?ele actului juridic pe care le оncheie.

Persoanele care au deplin? capacitate de exerci?iu, sunt prezumate c? au

discern?mвnt. Minorii pвn? la vвrsta de 15 ani aliena?ii mintali ?i debilii

mintali pu?i sub interdic?ie judec?toreasc? sunt prezuma?i c? au

discern?mвntul necesar s? оncheie acte juridice civile, fie datorit?

vвrstei lor fragede, fie datorit? st?rii lor de s?n?tate mintal?.

Оntre 15 ?i 18 ani minorii au capacitate de exerci?iu restrвns? ?i оn

aceast? perioad? discern?mвntul lor juridic este оn curs de formare. Ei au

discern?mвnt, оns? le lipse?te experien?a vie?ii juridice, motiv pentru

care actele lor juridice sunt оncuviin?ate оn prealabil de ocrotitorii lor

legali.

c) consim??mвntul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte

juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. De

aici consecin?a c? obliga?iile de ordin moral, cele de polite?e sau pur

amicale, precum ?i cele оncheiate sub o condi?ie pur postetativ?, a c?rei

realizare depinde exclusiv de voin?a celui ce se oblig?, nu sunt obliga?ii

juridice. Оn aceste cazuri, declara?ia de voin?? nu are valoare juridic?,

fiindc? lipse?te inten?ia de a se obliga juridice?te.

d) Consim??mвntul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mвnt.

Caracterul con?tient ?i liber al consim??mвntului poate fi alterat de

anumite оmprejur?ri denumite vicii de consim??mвnt. Оntr-adev?r, potrivit

dispozi?iilor art, c civ “consim??mвntul nu este valabil cвnd este dat prin

eroare, smuls prin violen?? sau surprins prin dol”. Viciile care altereaz?

caracterul con?tient ?i liber al consim??mвntului sunt: eroarea, dolul,

violen?a ?i leziunea.

Viciile de consim??mвnt

Eroarea. Eroarea este o fals? reprezentare a realit??ii la оncheierea

unui act juridic. Оn raport cu consecin?ele pe care le produce eroarea

poate distinge voin?a juridic?, poate vicia consim??mвntul sau poate s? nu

aib? nici o influen?? asupra voin?ei, fiind indiferent din punct de vedere

juridic. Rezult?, a?adar, c? оn func?ie de efectele la care d? na?tere,

eroarea este de trei feluri: eroarea obstacol, denumit? ?i distinctiv de

voin??, eroare-viciu de consim??mвnt ?i eroare indiferent?.

Eroarea obstacol este cea mai grav? form? de eroare, ea оmpiedicвnd

formarea actului juridic. Acest fel de eroare se оntвlne?te оn cazul оn

care ea cade asupra naturii actului juridic, adic? o parte crede c? оncheie

un act juridic de vвnzare-cump?rare, iar cealalt? parte c? оncheie un act

juridic de dona?ie, precum ?i оn cazul оn care eroarea cade asupra

identit??ii obiectului, respectiv, o parte crede c? obiectul actului

juridic este un apartament, iar cealalt? parte c? obiectul actului оl

constituie o garsonier?.

Eroarea obstacol оmpiedicвnd formarea actului juridic echivaleaz? cu

lipsa consim??mвntului ceea ce atrage dup? sine nulitatea actului juridic

civil оncheiat sub imperiul acestei erori.

Eroarea viciaz? consim??mвntul оn dou? cazuri ?i anume: cвnd eroarea cade

asupra calit??ilor substan?iale ale obiectului adic? asupra acelor calit??i

care au fost determinante la оncheierea actului juridic ?i f?r? de care –

dac? n-ar fi intervenit eroarea – actul nu s-ar fi оncheiat (de exemplu, se

crede c? se cump?r? un tablou original al unui pictor renumit ?i оn

realitate este o copie) ?i atunci cвnd eroarea cade asupra identit??ii sau

asupra calit??ilor speciale ale persoanei celui cu care s-a оncheiat

contractul, оn acele contracte оn care considera?ia persoanei

cocontractului ?i a calit??ilor sale speciale (aptitudini deosebite,

talent, reputa?ie etc.) sunt hot?rвtoare la оncheierea contractului (actul

cu titlu gratuit, mandat, depozit, angajarea de speciali?ti sau arti?ti).

Prin urmare, ceea ce viciaz? consim??mвntul ?i anularea actului juridic

este eroarea asupra motivului determinant, dac? acest motiv a fost o

calitate substan?ial? a obiectului sau identitatea ori оnsu?irile speciale

ale persoanei cocontractului.

Actele juridice civile оncheiate sub imperiul erorii sunt sanc?ionate cu

nulitate relativ?.

Оn toate celelalte cazuri, eroarea este considerat? ca indiferent?. Ea nu

viciaz? consim??mвntul ?i ca atare nu are nici o influen?? asupra

valabilit??ii actului juridic (de exemplu, eroarea asupra calit??ilor

nesubstan?iale) erori de calcul.

Оn func?ie de natura realit??ii fals reprezentate, eroare poate fi:

eroare de fapt, adic? o fals? reprezentare a realit??ii faptelor ?i eroarea

de drept care const? оn falsa reprezentare a existen?ei ori con?inutului

unei legi.

Problema admisibilit??ii erorii de drept ca viciu de consim??mвnt este

controversat. Unii autori invocвnd argumente rezultвnd din obliga?ia

cunoa?terii legii оntemeiaz? pe prezum?ia de cunoa?tere a legii consider?

c? eroarea de drept nu poate fi invocat? ca viciu de consim??mвnt.[10]

Consider?m al?turi de marea majoritate a autorilor, precum ?i de practica

judec?toreasc? c? eroarea de drept poate fi invocat ca viciu de

consim??mвnt. Eroarea de drept оn m?sura оn care produce acelea?i efecte ca

?i eroarea de fapt nu poate fi respins? ca viciu de consim??mвnt, deoarece

cel ce invoc? eroarea de drept nu caut? s? se sustrag? de la aplicarea

legii civile, ci se m?rgine?te s? arate c? a avut o fals? reprezentare a

realit??ii cu privire la aceasta, ceea ce are ca urmare anularea actului

juridic.

Pentru ca falsa reprezentare a realit??ii la оncheierea unui act juridic

civil s? fie viciu de consim??mвnt trebuiesc оndeplinite cumulativ

urm?toarele dou? condi?ii: elementul asupra c?ruia cade eroarea trebuie s?

fie hot?rвtor, determinant pentru оncheierea actului juridic, оn sensul c?

dac? ar fi fost cunoscut realitatea, actul nu se оncheia ?i faptul – la

contracte – c? cel?lalt contractant a cunoscut sau trebuie s? cunoasc?, оn

оmprejur?rile date, c? motivul determinant asupra c?ruia a purtat eroarea,

a fost determinant, hot?rвtor pentru оncheierea actului juridic.

Conform principiilor proba?iunii judiciare, dovada erorii trebuie s? fie

f?cut? de cel ce invoc? eroarea ca viciu de consim??mвnt. Fiind un fapt

juridic eroarea poate fi dovedit? prin orice mijloc de prob? admis de lege,

inclusiv prin martori ?i prezum?ii.

Dolul (viclenia). Dolul este inducerea оn eroare a unei persoane prin

folosirea de mijloace viclene оn scopul de a o determina s? оncheie un act

juridic. Dolul nu viciaz? consim??mвntul direct, ci prin mijlocirea erorii

pe care o provoac?. Ceea ce viciaz? consim??mвntul este, a?adar, eroarea

provocat? de dol. Victima dolului nu se оn?eal?, ci este оn?elat?, fiind

indus? оn eroare de o alt? persoan? prin mijloace viclene.

Dolul ca viciu de consim??mвnt presupune dou? elemente ?i anume, un

element subiectiv inten?ional, constвnd оn inten?ia de a induce o persoan?

оn eroare pentru a o determina s? оncheie un act juridic ?i un element

obiectiv, material care const? оn оntrebuin?area de mijloace viclene prin

care se оn?eleg acte combinate de ?iretenie, abilit??i sau ma?ina?iuni cu

caracter de оn?el?ciune, prin intermediul c?rora se realizeaz? inten?ia de

inducere оn eroare. Acest element al dolului poate consta nu numai dintr-o

ac?iune, ci dintr-o omisiune, dolul fiind cunoscut оn acest caz prin

denumirea de dol prin reticen?? ?i const? оn necomunicarea celeilalte p?r?i

a unor оmprejur?ri esen?iale pentru оncheierea actului.

Din aceste prevederi legale rezult? c? pentru a fi viciu de consim??mвnt,

dolul trebuie s? оndeplineasc? cumulativ, urm?toarele dou? condi?ii: оn

primul rвnd eroarea provocat? de dol s? fie determinant?, hot?rвtoare

pentru оncheierea actului juridic sau, a?a cum se exprim? un autor

“ma?ina?ia dolosiv? trebuie s?-?i produc? efectele оn a?a fel оncвt f?r?

existen?a ei actul nu s-ar fi оncheiat”[11] ?i оn al doilea rвnd dolul s?

emane de la cel?lalt cocontractant.

Caracterul determinant, hot?rвtor al dolului se apreciaz? ca ?i la

eroare, dup? criterii subiective de la caz la caz, оn func?ie de experien?a

de via??, preg?tirea ?i alte оmprejur?ri care оl privesc pe cel ce se

pretinde victima dolului.

Оn ceea ce prive?te cea de a doua condi?ie, care se refer? la mijloacele

viclene оntrebuin?ate de una din p?r?i, оn literatura de specialitate s-a

admis c? aceast? condi?ie este оndeplinit? ?i atunci cвnd provine de la un

ter?, dac? cealalt? parte are cuno?tin?? de aceast? оmprejurare, precum ?i

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9