fiind de?in?toarea principalelor mijloace de produc?ie, este,  ca  efect  al 
acestui fapt, ?i de?in  puterea  de  stat.  Deci,  când  marxi?tii  spun  c? 
puterea de stat este o putere  politic?,  se  refer?  la  caracterul  ei  de 
clas?, la faptul c? ea apar?ine  numai  unei  clase  ?i  este  utilizat?  în 
general pentru realizarea unor interese  specifice,  pentru  atingerea  unor 
scopuri legate de menirea istoric? a unei clase.  ?i  totu?i,  în  concep?ia 
fondatorilor marxismului, orice putere politic? de tip “  expoatator  ”  are 
?i unele sarcini general-umane,  dincolo  de  cele  de  clas?,  precum  cele 
referitoare la men?inerea echilibrului intern, ap?rarea patriei etc.3 
         Re?inând caracterul politic al  puterii  de  stat,  unii  gânditori 
occidentali aduc argumente diferite fa?? de marxi?ti. Astfel  Harion  ?i  J. 
Giequel sus?in c? puterea de stat este o putere politic? deoarece: 
             1. Statul este un arbitru, alegând între diverse op?iuni  (mai 
                ales în occident, prin ac?iunea grupurilor de presiune); 
             2. Puterea nu mai este  de  natur?  patrimonial?  ca  în  evul 
                mediu, când se f?cea o confuzie între patrimoniul  statului 
                ?i  patrimoniul  privat,  autoritatea  statului   fiind   o 
                autoritate direct? (personal?); 
             3. Sanc?iunile pronun?ate în numele  statului  sunt  sanc?iuni 
                directe privind persoana ?i deosebindu-se  astfel  de  cele 
                patrimoniale  specifice   societ??ii   revolute.   Sau   în 
                concep?ia altor autori, 
caracterul  politic  al  puterii  de  stat  este  determinat  de   existen?a 
deosebirilor dintre guvernan?i ?i guverna?i, idee ce  reiese  din  concep?ia 
fondatorilor dreptului constitu?ional clasic francez. 
                        Puterea de stat este oficial? 
         Puterea de stat este oficial?. Aceasta înseamn? c? puterea de  stat 
este  legitim?.  Legitimitatea  ei  se  traduce  prin   faptul   instaur?rii 
democratice pe calea alegerilor (vot  universal,  egal,  direct,  secret  ?i 
liber exprimat) sau forma nedemocratic? a  folosirii  for?ei,  violen?ei  pe 
calea revolu?iilor, insurec?iilor. 
         Oficialitatea puterii statale presupune de asemenea,  continuitatea 
?i permanen?a acesteia, este ?tiut c? guvernarea trebuie s? fie  permanent?, 
altfel societatea sufer? ?i genereaz? haos. 
         Ca putere oficial?, chiar dac? este format? din reprezentan?ii unui 
grup ori ai anumitor partide (alegerile sunt cele care  decid),  puterea  de 
stat se exercit? pentru întreaga societate, conduce toat? societatea. 
             În opinia domnului profesor Ion Deleanu, premisa  ?i  totodat? 
mijlocul puterii de stat de a se valoriza ca factor de comand? social?  sunt 
crearea ?i aplicarea normelor juridice. O considerabil? parte  a  rela?iilor 
sociale devin astfel rela?ii juridice, al c?ror  con?inut  se  exprim?  prin 
drepturile ?i obliga?iile, juridice?te consacrate  ?i  garantate,  ce  revin 
participan?ilor la aceste rela?ii. Op?iunea politic?  devine  acum  dirijare 
statal?  ?i  juridic?,  aflat?  sub   semnul   virtualit??ii   constrângerii 
juridice.  De?i  normele  juridice  nu  asaneaz?  totalitatea  normelor   ?i 
rela?iilor politice sau de alt? natur? existente în spa?iul social  –  acest 
lucru nefiind de altfel posibil ?i nici necesar – prin func?iile pe care  le 
îndeplinesc – ?i înainte de toate prin postularea  preeminen?ei  intereselor 
generale -, normele juridice subordoneaz? toate celelalte norme sociale,  le 
polarizeaz? în jurul anumitor valori specifice societ??ii, astfel încât,  în 
cele din urm?, întregul sistem normativ al societ??ii poart?  pecetea  unora 
?i acelora?i interese. 
         Desigur c? puterea de stat – ca ansamblu  unitar  al  institu?iilor 
?i rela?iilor de putere reglementate juridic -  nu poate s? acopere ?i  nici 
nu absoarbe multitudinea ?i  diversitatea institu?iior  ?i  raporturilor  de 
putere  existente  în   societate  (corpul  electoral,  partidele  politice, 
sindicate, alte organiza?ii, grupuri de presiune,  organiza?ii  religioase). 
Dimensiunea  puterii  în  societate,  sub  diferitele  ei  forme    (puterea 
institu?ional?,  puterea  partidelor,  a  sindicatelor,  a   grupurilor   de 
presiune, mass-mediei etc.) ?i interac?iunea dintre factorii  ei  constituie 
o condi?ie esen?ial? de echilibru ?i eficacitate la nivel social, precum  ?i 
premisa decisiv? a unui regim autentic democratic. 
             Puterea de stat  ?i  societatea  se  afl?  într-o  rela?ie  de 
influen?? reciproc?. Dac? puterea de stat se  realizeaz?  ca  autoritate  în 
societate ?i fa?? de ea, societatea ac?ioneaz? de  asemenea  asupra  puterii 
de stat. Astfel: orice societate  î?i  polarizeaz?  interesele  generale  în 
jurul unor valori pe care puterea  de  stat,  sub  aspectul  esen?ei  ei,  a 
modului ei  de organizare ?i de exercitare, nu le poate ignora  (de  exemplu 
ideologia  democratic?,  liberal?  ?i  pluralist?);   ansamblul   rela?iilor 
economice ale societ??ii, inclusiv rela?iile  de  proprietate,  influen?eaz? 
de asemenea organizarea  puterii  de  stat  ?i  func?iile  ei  (de  exemplu, 
economia liberal?, comparativ cu cea  socialist?);  circumstan?ele  istorice 
?i   tradi?iile   (bun?oar?,   constituirea   unor   state    în    procesul 
decoloniz?rii, tradi?iile monarhice sau  republicane)  prefigureaz?  puterea 
?i apoi contribuie la cristalizarea ei; factorul interna?ional  exercit?  ?i 
el  o  presiune  considerabil?  asupra  puterii   de   stat   (de   exemplu, 
constituirea zonelor de influen??  la Ialta, în 1945); în  fine,  psihologia 
individual?  ?i  colectiv?  îndepline?te  un  rol  important   în   procesul 
organiz?rii  puterii  ?i  al  stabilirii  func?iilor  ?i  metodelor  ei   de 
exercitare.  A?adar  societatea  ac?ioneaz?  asupra  puterii  de  stat  prin 
intermediul  factorilor  ideologici,  economici,  politici,   interna?ionali 
etc., realizându-se astfel un original ?i permanent circuit feed-back  între 
puterea de stat ?i societate. 
     Puterea de stat este investit? cu putere de constrângere material? 
         Statul a fost ?i este conceput ca un sistem  de  organiza?ii  care, 
urm?rind realizarea unor func?ii la nivelul societ??ii, poate ?i trebuie  s? 
utilizeze “for?a” în acest scop.  Vorbind  de  caracteristicile  puterii  de 
stat, D. Negulescu cita pe Jhering, care în “Der zweek im  Recht”  ar?ta  c? 
statul  este  o  putere  superioar?  tuturor  voin?elor  ce  se  g?sesc   pe 
teritoriul s?u. Aceast? putere este ?i trebuie s? fie - pentru  ca  s?  avem 
un stat – o putere material? superioar? oric?rei alte puteri existând pe  un 
teritoriu determinat. Statul nu  poate  fi  conceput  în  afara  puterii  de 
comand?, în afara puterii de constrângere. “Lipsa puterii materiale  (Macht) 
este p?catul mortal al statului – preciza Jhering. “Popoarele au suportat  – 
continu? el – cea mai rea folosin?? a puterii de stat, biciul lui  Atila  ?i 
nebunia unor împ?ra?i romani; ele au s?rb?torit ca pe ni?te  eroi  adev?ra?i 
tirani, la picioarele c?rora oamenii se  prosternau  în  pulbere.  Chiar  în 
starea de delir, despotismul r?mâne o form? de stat, pe cât?  vreme  anarhia 
nu;  ea  este  neputin?a  puterii  publice,  este   o   stare   antisocial?, 
descompunerea, destr?marea societ??ii”. 
         Argumentarea necesit??ii  existen?ei  unui    aparat  înzestrat  cu 
“for?a material? de constrângere” în societate  este  diferit?  în  gândirea 
marxist?, fa?? de cea nemarxist?, celei dintâi fiindu-i specific? o  pozi?ie 
ce rezult? din  caracterul  de  clas?  atribuit  puterii  de  stat.  Astfel, 
potrivit concep?iei marxiste, dac? statul  prin  esen?a  lui  este  aparatul 
minorit??ii  ?i  ap?r?  interesele  minoritare,  dominan?i  fiind  îndreptat 
împotriva celor mul?i, el nu poate  exista  altfel  decât  prin  organizarea 
unui sistem specializat de organe care s? impun?  voin??  clasei  dominante, 
s? asigure prin for?? aplicarea legilor ce nu exprim?  voin?a  general?.  În 
doctrina socialist? ideea aceasta  a  fost  nuan?at?  în  ultimele  decenii, 
sus?inându-se c? în statele de acest  tip  recurgerea  la  for??  constituie 
ultima ra?io, sfera  constrângerii  statale  îngustându-se  treptat,  statul 
transformându-se într-un stat  al  întregului  popor,  unde  dictatura  este 
înlocuit? cu autoconducerea societ??ii. 
         În  ceea  ce  prive?te  doctrinele  nemarxiste,  aici  explica?iile 
necesit??ii unei for?e de constrângere material? sunt mult mai  variate  mai 
nuan?ate. Astfel, unii speciali?ti, vorbind de guvernan?i  ?i  guverna?i  au 
demonstrat necesitatea acesteia plecând  de  la  sfera  larg?  a  celora  ce 
trebuie s? se supun?  ordinelor  guvernan?ilor.  Cei  mai  mul?i,  îns?,  au 
argumentat necesitatea unui aparat de constrângere pentru  ap?rarea  ordinii 
sociale, a intereselor comunit??ii în ansamblul ei. Se arat? c?  puterea  de 
stat de?ine  monopolul  constrângerii  materiale,  f?r?  a  atribui  nici  o 
semnifica?ie sau caracter de  clas?  acesteia.  Constrângerea  apare  astfel 
necesar?  pentru  ap?rarea  valorilor  întregii  societ??i,  a   vie?ii,   a 
s?n?t??ii, libert??ii ?i averii tuturor. 
         În leg?tur? cu necesitatea for?ei de  constrângere,  în  literatura 
de specialitate s-a subliniat “c? statul nu a existat în  sensul  modern  al 
cuvântului, decât în momentul în care a concentrat în mâinile sale  întreaga 
putere de  constrângere  material?”,  c?  “în  anumite  privin?e  esen?ialul 
puterii rezid? în acest monopol al constrângerii materiale  în  care  statul 
însu?i nu este decât o form? vid? de sens”. 
                   Puterea de stat are caracter organizat 
         Privit? prin prisma necesit??ilor care  i-au  determinat  apari?ia, 
ca ?i prin prisma func?iilor ce le are de îndeplinit,  puterea  de  stat  nu 
poate fi  altfel  conceput?  decât  ca  putere  organizat?,  structurat?  ?i 
echilibrat?,  în  sensul  stabilirii  unor  leg?turi  stabile,  ferme  între 
componentele sale. 
         Anvizajat? prin prisma cerin?ei  func?ionale  care  i-a  determinat 
apari?ia – conducerea organizat? ?i unitar? a societ??ii – statul  apare  ca 
un sistem organiza?ional politic a c?rui menire este conducerea  societ??ii, 
conducere ce se realizeaz? – în mod deosebit în societ??ile  contemporane  – 
prin adoptarea de norme juridice ce au valabilitate pe întreg teritoriul  ?i 
cu privire la întreaga popula?ie asupra c?reia se  exercit?  autoritatea  de 
stat. Ori, atât adoptarea normelor cât ?i aplicarea lor sunt  în  competen?a 
unor forme organiza?ionale statale, fiecare categorie  de  organe  de?inând, 
dup? caz, competen?ele în domeniul cre?rii dreptului, a realiz?rii lui  prin 
mijloace administrative ?i a realiz?rii lui pe c?i juridice. Pentru  aceasta 
întreaga activitate exist? un întreg e?afodaj  de organe de stat între  care 
  rela?iile  esen?iale  difer?  în   func?ie   de   sistemul   politic   sau 
constitu?ional adoptat în ??rile respective. 
         Privit prin prisma func?iilor pe care le are de  îndeplinit  –  a?a 
cum au fost conceptualizate de ?tiin?a clasic? a Dreptului constitu?ional  ( 
func?ia legislativ?, func?ia executiv? ?i cea judec?toreasc? ) sau  a?a  cum 
sunt azi  formulate  în  literatura  de  specialitate  (  de  determinare  a 
scopurilor, sarcinilor societ??ii, de organizare a realiz?rii  acestora,  de 
distribu?ie a valorilor ?i de ap?rare a lor etc. )  puterea  de  stat  apare 
necesarmente organizat?, fiecare sarcin? trebuind a  fi  realizat?  potrivit 
specificului ei de un organ sau organe competente ale statului. 
                         Puterea de stat este unic? 
         În leg?tur? cu aceast? caracteristic?, C. Dissescu ar?ta, cu  mul?i 
ani în urm?, c? “scriitorii germani au  mai  stabilit  un  caracter  special 
statului,”  /  usammen  gehorigkeit”,  adic?  unitatea,   leg?tura   comun?, 
entitatea sub care îl  privesc  statele  str?ine.  Dar  aceast?  însu?ire  – 
preciza el – intr? în no?iunea teritorial? a  statului,  al  c?rui  caracter 
este unitatea  ?i  indivizibilitatea.  Noi  credem,  al?turi  de  al?ii,  c? 
unitatea este  o  caracteristic?  atât  a  teritoriului  cât  ?i  a  puterii 
publice. Aceast? idee poate fi sprijinit? cu argumente diferite. 
         Marxi?tii o sprijin? pe principiul unicit??ii  clasei  care  de?ine 
puterea public?, admi?ând numai  cu  titlu  de  excep?ie,  coexisten?a  unor 
clase la  putere,  fiind  date  exemple  în  acest  sens  fie  din  perioada 
prelu?rii puterii de c?tre burghezie – de pild? perioada  în  care  în  Roma 
erau la conducere atât burghezia cât ?i o  parte  a  mo?ierilor  –  fie  din 
perioada prelu?rii puterii de c?tre  proletariat  –  de  exemplu  1917,  din 
iunie pân? în  octombrie,  când  conduc  Rusia  un  organ  reprezentativ  al 
muncitorilor, solda?ilor ?i ??ranilor (sovietele) ?i unul  reprezentativ  al 
burgheziei (guvernul). Teoriile nemarxiste  folosesc  argumente  variate  în 
sus?inerea  ideii  caracterului  unitar  al  puterii.  Astfel,  de  exemplu, 
Montesquieu, cu toate c? vorbe?te despre separarea puterilor în  stat  ”  ?i 
argumenteaz? necesitatea limit?rii  unor  puteri  prin  activitatea  altora, 
arat? în  final  sensul  unic  al  activit??ii  acestora  spunând  c?  toate 
puterile “sont forcees d’aller de concert”  (sunt  for?ate  de  a  c?dea  de 
acord), fapt ce ne conduce la concluzia unit??ii puterilor în stat.  Sau  în 
concep?ia unor contemporani care spun c? puterea de stat “este o  putere  de 
superpozi?ie ?i centralizat?”, ideea unit??ii acesteia  este  evident.  Dup? 
cum este ?tiut, superpozi?ia este criteriul de  a  comasa  sau  combina  mai 
multe elemente într-un tot, în a?a fel  încât  elementele  comasate  s?  fie 
direct în subordinea celui  format  prin  comasare.  Deci,  cu  referire  la 
organele statului, subordonarea  tuturor  fa??  de  anumite  organe  supreme 
semnific? unitatea lor, dup? cum centralizarea nu  se  poate  realiza  decât 
prin subordonare. 
                   Alte caracteristici ale puterii de stat 
         Dup? cum ar?tam, afar? de aceste caracteristici pe care le g?sim  – 
explicit sau implicit – formulate în  gândirea  speciali?tilor  marxi?ti  ?i 
nemarxi?ti, unii gânditori din occident mai adaug?  ?i  altele.  Astfel,  se 
apreciaz? c? puterea de stat are un caracter civil ?i temporal.  Dar  aceste 
caractere  sunt re?inute ca fiind specifice doar  democra?iilor  occidentale 
actuale. Doctrina socialist?, în special cea elaborat? în  a  doua  perioad? 
de dezvoltare a statelor europene având acest  caracter,  a  sus?inut  ideea 
existen?ei unor caracteristici ale puterii de stat socialist ?i anume: 
             1. Caracterul democratic “argumentând” c? democra?ia  burghez? 
                este   “ciuntit?,  fals?”  o   democra?ie   în   ghilimele, 
                comparativ cu cea  socialist?,  singura  democra?ie  real?, 
                societatea  socialist?  fiind  comunitatea   în   care   se 
                realizeaz?  conducerea  poporului  pentru  popor  ?i   prin 
                popor”etc. 
             2. Caracterul creator, în sensul c? orice putere etatic?  pân? 
                la cea socialist? ?i-a propus doar men?inerea unor rela?ii, 
                conservarea lor, pe când aceasta – numai ea –  are  sarcini 
                preponderent creatoare, de construire a unei societ??i noi, 
                lipsite de exploatare; 
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3 
   
 |