Aceast? ac?iune a determinat chiar оn unele sisteme de оnv???mвnt

juridic recunoa?terea existen?ei unei ramuri ?tiin?ifice – ?tiin?a

dreptului comparat. Extinderea metodei dreptului comparat este impus? azi

оn mod esen?ial de sporirea f?r? precedent a leg?turilor statelor, de

cre?terea volumului contractelor economice ?i sociale, urmare a

amplific?rii interdependen?elor оn planul dezvolt?rii economice ?i

culturale a ??rilor lumii. Aceast? realitate incontestabil? a zilelor

noastre aduce оn prim plan necesitatea cunoa?terii diverselor sisteme

na?ionale de drept.[7]

Оn forma sa embrionar?, concep?ia asupra necesit??ii dreptului

comparat apare la оnceputul sec. XX, cвnd se avanseaz? ?i primele teze ale

unei forme metodologice universale de studiere a dreptului. Оn continuare,

literatura juridic? s-a оmbog??it sensibil cu lucr?ri ce au pus bazele nu

numai, unei metode a dreptului comparat, ci chiar a ?tiin?ei autonome a

dreptului comparat.[8]

?tiin?a dreptului comparat a fixat deja anumite reguli, care prezint?

utilizarea metodei comparative оn drept. Observarea riguroas? a acestor

reguli asigur? succesul metodei, conferindu-i caracterul ?tiin?ific

indispensabil.

Prima regul? a metodei impune a compara numai ceea ce este comparabil. Оn

cadrul acestei reguli va trebui s? se constate, mai оntвi, dac? sistemele

comparate apar?in aceluia?i tip istoric de drept sau apar?in unor sisteme

istorice de drept diferite. Dac? sistemele de drept din care fac parte

institu?iile comparate sunt – ideologic vorbind – antagoniste, este evident

c? procedeul compara?iei nu poate fi relevat decвt sub aspectul stabilirii

diferen?elor.

Iat?, spre exemplu, dac? am dori s? compar?m reglementarea institu?iei

propriet??ii оn familia dreptului romano-germanic (din care face parte

sistemul nostru de drept) ?i familia dreptului musulman, vom utiliza

analiza de contrast (compara?ie contrastant?). Institu?iile fiind evident

deosebite, nu va fi realizat? o juxtapunere a acestora, iar rezultatele vor

fi prea pu?in accentuate. Spre exemplu, оn dreptul musulman se afla teoria

teocratic?, potrivit c?reia оntregul p?mвnt apar?ine lui Alah ?i trimisul

s?u Mahomed. Proprietarul suprem al p?mвntului islamic este Califul –

reprezentant ?i continuator al profetului.[9]

Proprietatea este permanent?, neexistвnd institu?ia prescrip?iei.

Modurile de dobвndire a propriet??ii sunt, de asemenea deosebite, deosebite

de cele din dreptul romano-germanic. Diferen?ele sensibile exist? ?i оn

leg?tur? cu figura juridic? a altor institu?ii. Spre exemplu, dreptul

musulman reglementeaz? оntru-n mod aparte institu?ia c?s?toriei. Dac?

doctrina consider? de origine divin?, dreptul musulman o trece оn rвndul

tranzac?iilor civile (un contract f?cut оn vederea “dreptului de a te

bucura de o femeie”, drept recunoscut, evident, numai b?rbatului).

Condi?iile de validitate ale contractului sunt:

. Consim??mвntul p?rin?ilor;

. Prezen?a a doi martori;

. Constituirea unei date ( zestre );

. Absen?a oric?rui impediment ( dificult??i ).

Logodna este un uzaj constant, fiind un preludiu al c?s?toriei,

constвnd din declara?ia pretendentului ?i datinile privind оncheierea ?i

desfacerea c?s?toriei.

Asemenea date, pe care le furnizeaz? studiul comparatist sunt de

natur? a aduce informa?ii pre?ioase оn leg?tur? cu reglement?rile din

sisteme de drept diferite, chiar dac? nu vor putea fi sesizate similitudini

sau juxtapuneri de reglement?ri оntre institu?ia din sistemul nostru legal

?i cele din sistemul susnumit.

O alt? regul? a metodei comparative oblig? s? se considere termenii supu?i

compara?iei оn conexiunile lor reale, оn contextul social, politic,

cultural din care au rezultat. De aici, necesitatea ca оn procesul de

comparare s? se plece de la cunoa?terea principiilor de drept ?i

regularit??iilor care comannd? sistemele de drept comparate.

Luarea оn discu?ie a principiilor – pe lвng? compararea institu?iei ?i

normelor – se impune pentru a m?ri poten?ialul ?tiin?ific al cercet?rii

comparate ?i pentru a preveni un eventual fragmentarism empiric.

Trebuie cercetat apoi sistemul izvoarelor dreptului, care ofer? imaginea

pozi?iei diferite a formelor de exprimare a dreptului (legi, cutume,

precedente judiciare) de la un sistem juridic la altul.

“Comparatismul care dovede?te s? stabileasc? acel comparandum, care

este norma aplicabil? оn mod real, va trebui s? ?in? seama de ierarhia

acestor izvoare, de raporturile reale de for?? juridic? dintre ele, de

modul оn care se completeaz? reciproc.”[10]

Оn sfвr?it, оn aprecierea termenului de comparat se ?ine seama nu numai de

sensul ini?ial al normei, ci ?i de evolu?ia acestuia оn timp, оn procesul

aplic?rii normei. Оn acest proces – ?i mai ales cвnd textul supravie?uie?te

unor perioade social istorice diferite, forma ini?ial? a regulii de

conduit? poate evolua оntr-atвt, оncвt sensul normei apare complet diferit.

Comparatismul va trebui оn acest caz s? apeleze la literatura de

specialitate, s? cerceteze starea moravurilor ?i influen?a tradi?iilor.

Func?iile dreptului comparat nu pot fi disociate de func?iile generale

ale Teoriei dreptului (cognitiv?, critic?, practic-aplicativ?). Compara?ia

ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i clasific?rilor, оn

procesul de legiferare, metoda comparativ? are, de asemenea, o importan??

major?, ea furnizвnd informa?ii pre?ioase legiuitorului, оn leg?tur? cu

reglement?rile cuprinse оn alte sisteme de drept sau оn documente juridice

interna?ionale.[11] Prin studiul comparat al diferitelor institu?ii

juridice na?ionale se desprind factorii se determin? atвt tr?s?turile lor

comune cвt ?i cele specifice. Comb?tвnd оn principiu preluarea mecanic? a

unor institu?ii ?i reglement?ri juridice dintr-o ?ar? la alta, ca ?i

considerarea unora drept modele de urmat оn alte ??ri, metoda comparat?

arat? calea realist? de folosire a experien?ei legislative ?i juridice,

оmbog??irea reciproc? a sistemelor juridice din diferite ??ri ?tiut fiindc?

orice reglementare juridic? trebuie s? izvorasc? ?i s? r?spund? оn primul

rвnd nevoilor na?ionale, specificului ?i particularit??ilor ??rii

respective, iar pentru g?sirea solu?iilor optime va studia, evident ?i,

experien?a altor sisteme de drept.

Importan?a deosebit? a metodei comparate este dat? ?i de crearea unei

ramuri distincte оn sistemul ?tiin?elor juridice dreptul comparat (?tiin?a

dreptului comparat), de crearea оn numeroase ??ri a unor catedre ?i

institu?ii de drept comparat, inclusiv a unor institu?ii interna?ionale cum

este Academia Interna?ional? de Drept Comparat cu sediul la Paris.

D. Metoda sociologic?[12]

Metoda sociologic?, reprezint? o direc?ie de cercetare cu reale

foloase pentru cunoa?terea realit??ii juridice.

Existen?a dreptului este intim legat? de via?a social?. S-ar putea

spune c? aceast? leg?tur? se cristalizeaz? оn raporturi mai directe decвt

celea ale moralei, spre exemplu, toate fenomenele juridice sunt fenomene

sociale (evident, nu toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice). Dac?

moralitatea nu poate fi nici ea deta?at? de cadrul social оn schimb ea nu

se sprijin? pe “agen?i”specializa?i spre a o ap?ra, iar exerci?iul s?u

poate fi la fel de bine individual, cвt ?i colectiv.

Dreptul, dimpotriv?, oricare ar fi formele ?i genurile sale, este

totdeauna fondat pe recunoa?terea colectiv? f?r? de care nu s-ar putea

stabili acea coresponden?? оntre obliga?iile unora ?i preten?iile altora.

Cu alte cuvinte dreptul este social prin voca?ie ?i prin con?inut.

Juri?tii au privit dintotdeauna instrumentul lor de lucru – legea ca

pe o realitate cu o incontestabil? оnc?rc?tur? social-uman? (“iubi societas

ibi jus” – spuneau romanii). Preocup?ri оn direc?ia stabilirii leg?turii

dreptului cu mediul оnconjur?tor оntвlnim din cele mai vechi timpuri. ?i

Aristotel ?i Platon, Cicero, Hobbes, Hugo Gro?ius etc. Au fost preocupa?i

de a stabili o posibil? coresponden?? a legilor оn lumea оnconjur?toare.

Montesquieu concepea chiar “ spiritul legilor ” оn rela?iile dintre oameni

?i dintre ace?tea ?i mediul оnconjur?tor, definind legile ca raporturi

necesare decurgвnd din natura lucrurilor.

Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o metod? sociologic? оn

studiul dreptului de la оnceputul acestui secol. Sociologia ca atare, о?i

leag? оnceputurile de mijlocul secolului trecut. Ca ?tiin?? a societ??ii, a

formelor de coexisten?? social?, sociologia debuteaz? prin a afi?a serioase

rezerve fa?? de ?tiin?a dreptului.

Оntвlnirea dintre sociologie ?i drept s-a petrecut оn condi?iile оn

care, la o sut? de ani de al apari?ia, la 1804, a Codului civil francez s-a

constatat o anumit? r?mвnere оn urm? a legilor fa?? de evolu?ia societ??ii,

o anumit? “оntвrziere cultural?” a dreptului. Aceasta nu mai putea da

оntotdeauna solu?ii operative aspectelor noi pe care via?a le ridica.

Dreptul se afla “оn оntвrziere fa?? de fapte”, el оncepea s?-?i dezv?luie

limitele.

Se apeleaz? ?i la sociologie, cercetвndu-se, dincolo de hotarele –

sacre pвn? atunci – ale normei juridice, mediu social care condi?ioneaz?

dreptul. Sociologia aduce o viziune nou? asupra dreptului – definindu-l ca

un fapt social – ?i оncearc? s? resistematizeze sursele evolu?iei ?i

influen?ei dreptului asupra societ??ii, oferind ?tiin?elor juridice o

metod? ra?ional? de studiere a fenomenului social.[13]

Sociologii au recunoscut оn preocup?rile str?vechi ale dreptului

elemente importante de sociologie juridic?. Ei au constatat, astfel, c?

dintre toate fenomenele sociale (spirituale, morale, religioase etc.)

fenomenul juridic se impune cu prec?dere ca fiind cel mai caracteristic din

punct de vedere social.

F?cвnd eforturi pentru a ie?i din tiparele pozitivismului, ?tiin?a

dreptului acord? la rвndu-i, o tot mai mare aten?ie cercet?rii leg?turii

dreptului cu mediul exterior. Оntreb?rile juri?tilor bazate pe “quid juris”

?i cele ale sociologilor bazate pe “quid facti” оncep s?-?i g?seasc?

temeiuri de apropiere.

Specialistul оn drept public, profesorul francez Maurice Haurion

remarca faptul c? “ pu?ina sociologie te оndep?rteaz? de drept, iar multa

sociologie te readuce la el”. Оn replic?, sociologul francez – jurist la

origine – George Gurvitch completa (peste timp) “pu?in drept te

оndep?rteaz? de sociologie, iar mai mult drept te readuce la ea”.

Cel care pune bazele cercet?rii sociologice a dreptului este juristul

german Eugen Erlich prin lucrarea sa “ Bazele sociologiei dreptului ”,

ap?rut? оn 1913.

Erlich, adept al “liberului drept” fundamenteaz? necesitatea unei

cercet?ri mai cuprinz?toare a realit??ii juridice, care nu se poate reduce

la stadiul normelor ?i institu?iilor juridice, fiind necesare cercet?ri оn

plan vertical, оn adвncime pentru a se pune оn eviden?? “dreptul viu”.

Оn continuare cercetarea sociologic? juridic? ia amploare, contribuind

la aceasta atвt sociologi de renume cum ar fi: G.Trade, Max Weber, Georg

Simmel ?. a., cвt ?i juri?ti bine cunoscu?i, spre exemplu Rudolf Stammler,

Renato Treves, Jean Carbonier etc.

Cercet?rile sociologice juridice dau o perspectiv? nou? studiului

realit??ii juridice, ca realitate social?, verificвnd modul оn care

societatea influen?eaz? dreptul ?i suport?, la rвndu-i influen?a din partea

acestuia. Acela?i obiect (dreptul) pe care ?tiin?ele juridice оl studiaz?

din interior, sociologia juridic? a dreptului pune оn lumin? faptul c?

оntre fenomenele sociale exist? unele care au un caracter juridic deosebit

– legile, activitatea jurisdic?ional?, activitatea administrativ?, denumite

uneori ?i fenomene juridice primare, оntrucвt tr?s?tura lor evident

juridic? le face s? se identifice cu dreptul оn acela?i timp оns? exist? ?i

fenomene juridice secundare, оn care elementul juridic este mai pu?in

evident – responsabilitatea social?, statutul ?i rolul individului etc., -

de?i nu se poate afirma c? acest element lipse?te cu des?vвr?ire.[14]

Cercetarea sociologic? juridic? оmbr??i?eaz? f?r? discrimin?ri ambele

forme de cuprindere a elementelor de juridicitate оn fenomenele vie?ii

sociale. Prin metode care-i r?mвn specifice (observa?ia, sondajul de

opinie, ancheta sociologic?, chestionarul, interviul), sociologia juridic?

оmbr??i?eaz? urm?toarele domenii:

- Domeniul cre?rii dreptului;

- Domeniul cunoa?terii legilor de c?tre cet??eni ?i organele de stat;

- Domeniul pozi?iei subiec?ilor raporturilor sociale fa?? de

reglement?rile juridice оn vigoare;

- Domeniul cercet?rii cauzelor concrete ale оnc?lc?rii dreptului;

- Domeniul limitelor reglement?rii juridice, al raportului dintre sfera

reglement?rilor juridice ?i extrajuridice, a formelor juridice ?i

metajuridice de influen?are a conduitei cet??ene?ti.

Оntre temele de cercetare sociologic? juridic? se оntвlnesc:

- Document?ri solicitate de organe cu competen?e normative;

- Investiga?ii cu caracter de expertiz? legal?;

- Investiga?ii privind modul de administrare a justi?iei;

- Cunoa?terea legii;

- Investiga?ii privind desf??urarea procesului de reintegrare social? a

persoanelor ce au comis fapte antisociale etc.

Cercetarea sociologic? juridic? (metoda sociologic?) poate fi

utilizat? de legiuitor pentru a-?i procura informa?ii оn leg?tur? cu m?sura

оn care legea este respectat? ?i оn ce propor?ie legea о?i g?se?te suport

din partea sentimentului juridic comun.

Exemplu. Sunt bine cunoscute rezultatele cercet?rilor care au stat la

baza unor m?suri legislativ-statale, cum ar fi legisla?ia ?i vвrsta

adolescen?ei, conceptul de fapte antisocial?, strategia activit??ii de

cunoa?tere a legilor etc. Iat? spre exemplu, оn problematica autorit??ii

p?rinte?ti, оntr-o anchet? socio-juridic? mai veche desf??urat? оn SUA,

cercet?torii ?i-au propus studierea urm?toarelor aspecte:

- Coinciden?ele ?i necoinciden?ele оntre reglementarea autorit??ii

p?rinte?ti ?i sentimentele juridice ale societ??ii;

- Unitatea sau diversitatea acelor sentimente;

- Analiza importan?ei unor factori de stratificare a opiniilor оn

aceast? materie – vвrsta, veniturile, sexul, preg?tirea etc., оn ce

m?sur? rezultatele cercet?rii sociologice condi?ioneaz?

oportunitatea unor reglement?ri juridice.[15]

Rezultatele cercet?rilor au scos la iveal?, c? оn numai cinci din

chestiunile studiate s-a observat o coinciden?? a reglement?rilor de drept

cu sentimentele celor chestiona?i. Оntreb?rile puse au fost de tipul:

Страницы: 1, 2, 3, 4