teoriei generale a dreptului. Aceasta nu elimin? оns? posibilitatea ca ?i

celelalte ramuri ale ?tiin?ei dreptului s?-?i aduc? contribu?ia la

perfec?ionarea metodologiei juridice оn domeniul lor de investiga?ii.

No?iunea metodologiei juridice

?tiin?a dreptului о?i afirm? statutul epistemologic printr-o

preocupare constant? ?i veche pentru perfec?ionarea mijloacelor gвndirii

obiectului s?u.

Оn ultimul timp, aceast? preocupare este concentrat? оn cadrul teoriei

?i sociologiei juridice.

Preocup?ri de definire a metodologiei juridice ?i de analiz? a

metodelor cercet?rii ?tiin?ifice a dreptului sunt prezente оn literatura

juridic?.[2] A?a cum s-a re?inut оntr-un ?ir de lucr?ri, metodologia

juridic?, poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului, care

dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante, cum ar fi: modul

cum lucreaz? omul de ?tiin??, regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u.

Оn ce ne prive?te definim metodologia juridic? ca sistem al acelor

factori de relativ? invarian?? оntr-un num?r suficient de mare de metode,

factori ce au ca obiect raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc

оntre diferite metode оn procesul cunoa?terii fenomenului juridic.[3]

Factorii de relativ? invarian?? оntr-un num?r suficient de mare de

metode sunt оn acest caz principiile, normele sau criteriile metodologice,

ele formeaz? con?inutul metodologiei juridice.

Raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc оntre diferitele

metode, fie оnainte, fie оn timpul, fie dup? оncheierea actului de

cercetare ?tiin?ific? alc?tuiesc obiectul metodologiei juridice. Acest

obiect nu-l formeaz? deci metodele оn sine, ci raporturile multiple dintre

acestea.

Оntrucвt metodele difer? ca grad de abstractizare, ca arie de

aplicare, ca grad al preciziei pe care o pot oferi cercet?rii ?tiin?ifice,

se justific? dezvoltarea unei metodologii juridice, ca un ansamblu de norme

de selectare, de cooperare ?i apreciere a avantajelor ?i, eventual,

dezavantajului aplic?rii diverselor metode.

Este de remarcat ?i faptul c? analiza sistemului metodelor de

cercetare a fenomenului juridic nu se vrea оn nici un fel un “clasament

valoric”, оn sensul c? nu poate fi absolutizat? valoarea uneia оn raport cu

alta. Totodat? trebuie comb?tut extremismul metodologic. Se impune o

strвns? colaborare, o combinare a metodelor de cercetare оntrucвt fiecare

are voca?ia de a sesiza universalul.[4]

Metodele cercet?rii ?tiin?ifice juridice

Metoda logic?

Cunoa?terea pe cale deductiv? pleac? ?i оn drept de la premisa c? nu

se poate dovedi deductiv nimic decвt pornind de la principii anterioare.

Exist? pentru deduc?ie un ananke stenai – induc?ia, ?i prin urmare,

experien?a.

Conceptele matematice – scrie Wundt – rezult? din raportul abstract

ale formelor intui?iei ?i reduc оntotdeauna la elementele de cea mai

simpl? form? intuitiv?. Jurispruden?a scoate scoate conceptele ei din

rela?iile cele mai complicate ale comer?ului uman ?i ale comportamentului

arbitrar. Astfel matematic este dup? natura problemei cea mai simpl? din

toate ?tiin?ele, iar jurispruden?a, cea mai complicat?.

Deduc?ia оn drept este оn оntregime dominat? de silogismele de

subsumare. Nu оntвmpl?tor, Ath. Joja consider? c? “tehnica juridic? ?i

retorica sunt o alt? obвr?ie a logicii”.

S-a discutat оndelung оn leg?tur? cu existen?a logicii juridice ca o

logic? ra?ional?. Оn literatura de specialitate din ?ara noastr?, puntctul

de vedere asupra pozi?iei logicii оn sistemul ?tiin?elor logicii juridice,

оn sistemul ?tiin?elor logicii au diferit. Astfel, profesorul Gheorghe

Enescu consider? c? exist? o logic? judiciar? оn cadrul logicilor

normative, iar profesorul Petru Botezat recunoa?te aportul dreptului la

construirea teoriei argument?rii. Оn general se are оn vedere utilizarea

regulilor оn activitatea practic? de realizare a dreptului (logica

juridic?) ?i mai pu?in ca un domeniu distinct de aplicare a logicii оn

procesul specific de cunoa?tere juridic?, ca o dialectic? a gвndirii

juridice, a logicii actului de crea?ie оn drept.

Indiferent de pozi?iile exprimate consider?m c? principiile logicii

formale nu se transpun mutais mutandis оn domeniul juridic. Ele cap?t? o

expresie specific? оn drept. Exprimвnd o asemenea calitate, Kalimowski,

define?te astfel logica juridic?: “ Studiul gвndirii juridice discursive оn

toat? оntinderea acestuia adic? оn toate opera?iile ei intelectuale pe care

le efectueaz? оn elaborarea, interpretarea ?i aplicarea dreptului (G.

Kalimowski, De la specificite de la logique citat de Gh. Mihai “Elemente

constructive de argumentare juridic?, Academia Bucure?ti , 1982, p. 21)

Avвnd оn vedere modul оn care ac?ioneaz? norma juridic? asupra

comportamentului uman (prin impunerea unei conduite – a face sau a nu face

ceva – prin permiterea unei conduite, prin recomandare sau prin stimulare

unui gen de conduit?, din punct de vedere al logicii deontice, s-ar putea

formula urm?toarea schem? deontic? a func?ion?rii normei:

con?inut

- variabil? indivizibil? pentru agentul ac?iunii;

- variabil? propozi?ional? pentru caracterul ac?iunii;

- variabil? propozi?ional? pentru caracterul

condi?iilor;

- un factor deontic.

- permis = P

- interzis = I

- obligatoriu = O agentului

- recomandat = R

- stimulat = S

a s? оntreprind? ac?iunea…. P.

Schem? conceput? de Gh von Wright оn: Norm? ?i ac?iune

Aplica?iile logicii nu pot r?mвne doar la nivelul logicii deontice.

A?a cum se subliniaz? оntr-o lucrare relativ recent?: “… f?r? a respinge

cвtu?i de pu?in cuceririle logicii deontice ?i importan?a practic? a

acestor cuceriri оntr-o mai uman? comcretizare a nobilelor idei ale

justi?iei consider?m c? teoria argument?rii se poate construi ca parte a

logicii juridice…” (Gh. Mihai “Elemente constructive de argumentare

juridic?)

Оnc? la оnceputul secolului se consider? c? pentru a interpreta

dreptul sau pentru a construi un sistem de cuno?tin?e bazat pe categorii ?i

concep?ii func?ionale, trebuie s? se aplice metoda clasic? a

jurisconsul?ilor. “ aceast? metod? – noteaz? Larnande – se compune din

induc?ie ?i deduc?ie ?i constituie оn mod esen?ial din cercet?ri ce trebuie

efectuate asupra constitu?iilor, a acordurilor, a legilor, precum ?i a

deciziilor juridice ?i a practicii ” . Ulterior, utilizarea instrumentelor

logice a privit nu numai analiza construc?iei tehnice a dreptului – cea

care pune оn lumin? virtu?ile, teoretice ale unui sistem de drept - , dar

?i finalit??ile pe care le urm?re?te ?i valorii pe care le ocrote?te

sistemul respectiv. Aceast? extindere a оntrebuin??rii metodei a legat-o

mai strвns de celelalte metode, a implicat-o оn “defri?area” unor zone de

cunoa?tere ignorate pвn? atunci.

Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m

оn primul rвnd metoda logic?.

Оn cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atвt de complex,

Teoria dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile,

ra?ionamentele logice. F?cвnd abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial,

оntвmpl?tor оn existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie, folosindu-se

de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic, pentru drept. De

importan?a aplic?rii Logicii оn cercetarea fenomenului juridic vorbe?te

оns??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte logica juridic?.[5]

Dreptul este o ?tiin?? nu exclusiv – deductiv?. Atвt оn construc?iile

sale teoretice, cвt ?i оn practica juridic?, necesitatea argument?rii se

prezint? ca o cerin?? sine qua non ( de la sine ). Cunoa?terea pe cale

deductiv? pleac? ?i оn drept de la premisa, c? nu se poate dovedi deductiv

nimic de cвt pornind de la principii anterioare.

Metoda logic? este de larg? utilitate оn orice act de gвndire

?tiin?ific?. Оn drept ea este o totalitate de procedee ?i opera?iuni

metodologice ?i gnoseologice specifice, prin care se creeaz? posibilitatea

surprinderii structurii ?i dinamicii raporturilor necesare оntre diferite

componente ale sistemului juridic al unei societ??i.

Ca ?tiin?? eminamente sistematic?, dreptul se apropie considerabil de

matematic?, astfel c? cineva a putut defini dreptul ca o “matematic? a

?tiin?elor sociale”. O asemenea apropiere este posibil? datorit?

caracterului pregnant logic al dreptului.

Obiectul lor fiind deosebit, matematica ?i dreptul au puncte comune

sub aspectul formei, deducвnd din necesitatea stringent? a formei ?i

form?rii ipotezelor. O norm? procedural? de drept oblig? pe acela care face

o afirma?ie оn fa?a instan?ei s-o dovedeasc?, stabilind ?i reguli ce

alc?tuiesc tehnica dovezii.

Dac? ?tiin?a оnseamn? folosirea sistematic? a puterii intelectuale

umane pentru producerea cunoa?terii, ?tiin?a dreptului о?i propune s?

expun? tematic ?i s? analizeze logic dreptul, оn a?a fel оncвt acesta – ca

actor de “ programare ” a libert??ii de ac?iune a oamenilor – s? constituie

un tot coerent, care s? nu contrazic? prin contradic?ii anterioare.

Juristului – omului de ?tiin?? ?i practicianului – оi este necesar ?i

util оntregul aparat al logicii. Am putea chiar afirma c? exist? o

adev?rat? pasiune de drept pentru conceptele logicii formale. Aceasta se

explic? prin simplitatea rezolv?rii problemelor de gвndire sau celor de

practic?, se crede adesea c? este suficient s? st?pвne?ti formele ?i

perceptele gвndirii logice pentru ca succesul s? fie asigurat.

Metoda istoric?

Potrivit metodei istorice ?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul оn

perspectiva ?i evolu?ia sa istoric?, de-a lungul diferitelor orвnduiri

sociale, ele analizeaz? esen?a, forma ?i func?iile dreptului raportate la

etapa istoric? pe care o str?bate o societate, ?tiut fiind c? institu?iile

juridice poart? pecetea transform?rilor istorice ale poporului ?i ??rii

respective.

Metoda istoric? se оmplete?te strвns cu istoria dezvolt?rii sociale.

Pentru juri?ti este extrem de important? dezvoltarea sensului evenimentelor

trecute. Оn fiecare lege sunt sintetizate necesit??i reale ale vie?ii, se

exprim? o anumit? stare a moravurilor. Pentru acest motiv, cunoa?terea

reglement?rilor ?i formelor de drept, costituie un important document ?i

pentru istorie.

Legea celor 12 Table, care a rezistat – cu mici modific?ri – timp de

peste zece secole, vast? oper? legislativ? a lui Iustinian (Codul,

Digestele, Institutele, Novelele), Codul lui Manu оn India etc., sunt

monumente juridice, dar оn egal? m?sur?, acestea dau dovad? evolu?iei

istorice.

Оn оndelungata istorie a poporului nostru, formele dreptului vechi fac

spiritul umanist al setei de dreptate ?i adev?r care au caracterizat acest

popor – urma?ii celor mai drep?i ?i mai viteji dintre traci, cum оi

caracterizeaz? Herodot pe geto-daci.

Оn constitu?ia poporului (?i оn cercet?rile de istorie), legea ??rii

sau obiceiului p?mвntului erau socotite ca un “ drept vechi ”, o datin? din

b?trвni, provenind din timpuri “ de dinainte “, de la formarea ??rii sau

mai оncolo. Mai tвrziu оn dreptul feudal scris (Pravila lui Vasile Lupu,

Pravila lui Matei Basarab etc.), sunt cuprinse noi reglement?ri, care

oglindesc schimb?rile petrecute оn via?a economic?, politic?, cultural? a

??rilor romвne.[6]

Оn general dreptul urmeaz? firul evolu?iei sociale, оn el reflectвndu-

se nivelul dezvolt?rii culturale a unei societ??i. Valoarea crea?iei

juridice a diferitor popoare ?i din diferite epoci istorice se integreaz?

оn mod nemijlocit оn cultura poporului ?i epocii respective, contribuie ?i,

оn acela?i timp, de nivelul acestei culturi.

Pentru cunoa?terea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului

concluziile istoricului, a?a cum ?i istoricii trebuie s? se aplece asupra

documentului juridic. Orice istorie trebuie s?-?i propun? ca scop aflarea

?i dovedirea adev?rului оn faptele omene?ti. Ideea dreptului str?bate de la

un cap?t la altul istoria.

Via?a l?untric? a popoarelor nu poate fi bine оn?eleas? f?r?

cercetarea a?ez?mintelor lor, care se оntemeiaz? pe reglement?ri ?i

raporturi juridice, astfel c? un mare istoric francez a putut conchide: “

Orice jurisconsult trebuie s? fie istoric ?i fiecare istoric trebuie s? fie

jurisconsult ”. Pentru c? “ ce sunt toate fr?mвnt?rile popoarelor –

continua Xenopol - decвt n?zuin?a de a realiza ideea dreptului sau de a

ap?ra aceast? idee atвt оn rela?iile dintre popoare, cвt ?i оn acele dintre

clasele sociale ” .

Istoria cuprinde toate genurile de manifest?ri, deci ?i pe cele

juridice. Ca ?tiin??, ea este un mod de explicare a lumii (anume, a modului

succesiv), iar aceast? explica?ie o realizeaz? utilizвnd metoda

interferen?ei, prin care se urm?re?te s? se stabileasc? adev?ruri

individuale, dinainte cunoscute.

Apelвnd la istorie, dreptul о?i afl? condi?iile ce-i pot descifra

ascenden?a; cunoscвnd formele suprapuse de drept, istoria о?i procur?

statornice modalit??i de atestare documentar?. Teoria general? a dreptului

?i ?tiin?ele particulare (?tiin?e juridice de ramur?), abordeaz? de fiecare

dat? dimensiunea istoric? a conceptelor ?i categoriilor cu care opereaz?.

Astfel, plecвnd de la datele pe care le ofer? istoria, оn cercetarea

marilor institu?ii juridice ?tiin?a dreptului, constatвnd vechimea lor, le

urm?re?te evolu?ia, configura?ia, func?iile etc. Teoria dreptului opereaz?

cu categoria de tip a dreptului, cu cea de bazin de civiliza?ie juridic?,

plecвnd de la datele de cunoa?tere oferite de ?tiin?a istoriei.

Originea ?i apari?ia statului nu pot fi studiate f?r? s? se porneasc?

de la punctele de vedere afirmate оn istorie. Uneori pe baza unor date

istorice se realizeaz? reconstituirea fizionomiei unor institu?ii ale

dreptului, ac?iune ce permite o analiz? retrospectiv? cu largi implica?ii

оn оn?elegerea pozi?iei respectivelor institu?ii оn dreptul actual.

C. Metoda comparativ?

Logica define?te compara?ia ca pe o opera?ie ce urm?re?te constatarea

unor elemente identice sau divergente la dou? fenomene. Compararea

sistemelor de drept ale diverselor state, a tr?s?turilor ramurilor,

institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoas? оn

procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic.

Страницы: 1, 2, 3, 4